6. Cele trei priviri
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un om evlavios fu întrebat, odată, cum se face că el întotdeauna își păstrează sângele rece, cu toate necazurile ce le întâmpină în viață.
Ei, bine! - răspunse el. Să știi că totdeauna sunt cu cea mai mare băgare de seamă la ochii mei, că tot răul din lume, ca și binele, pătrunde prin simțurile omului la inimă. Pentru aceea, în toate diminețile, înainte de a pleca la afaceri, fac următoarele trei lucruri:
întâi, privesc spre cer și-mi aduc aminte că Acolo, Sus, am cea mai principală afacere și înspre Acela are să mi se îndrepte ținta și silințele mele;
al doilea, plec ochii la pământ și mă gândesc de ce puțin loc am nevoie pentru a-mi găsi și eu acolo mormântul;
în fine, al treilea, privesc de jur-împrejur și mă gândesc la marea mulțime de oameni care au de pătimit și mai rău ca mine.
În chipul acesta, mă mângâi de toate suferințele ce le îndur și trăiesc mulțumit și cu lumea și cu Dumnezeu.