6. Cele trei priviri
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un om evlavios fu întrebat, odată, cum se face că el întotdeauna îşi păstrează sângele rece, cu toate necazurile ce le întâmpină în viaţă.
Ei, bine! - răspunse el. Să ştii că totdeauna sunt cu cea mai mare băgare de seamă la ochii mei, că tot răul din lume, ca şi binele, pătrunde prin simţurile omului la inimă. Pentru aceea, în toate dimineţile, înainte de a pleca la afaceri, fac următoarele trei lucruri:
întâi, privesc spre cer şi-mi aduc aminte că Acolo, Sus, am cea mai principală afacere şi înspre Acela are să mi se îndrepte ţinta şi silinţele mele;
al doilea, plec ochii la pământ şi mă gândesc de ce puţin loc am nevoie pentru a-mi găsi şi eu acolo mormântul;
în fine, al treilea, privesc de jur-împrejur şi mă gândesc la marea mulţime de oameni care au de pătimit şi mai rău ca mine.
În chipul acesta, mă mângâi de toate suferinţele ce le îndur şi trăiesc mulţumit şi cu lumea şi cu Dumnezeu.