73. Lumânarea se topește luminând...
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un prieten mă cam mustra zilele trecute, spunând că prea îmi las viața să se topească în munca ce o fac.
O, dragul meu! - i-am răspuns. Eu îți dau toată dreptatea, dar, mai întâi, te rog să aprinzi lumânarea aceasta!
Foarte bine, iată, am aprins-o.
Și ce vrei să spui cu acest lucru?
Vreau să te rog să nu lași lumânarea să se topească. Uite, lumânarea se topește și asta-i o pagubă mare.
Păi asta-i o regulă. Unde s-a mai văzut lumânare arzând fără să se topească?
Apoi, dragul meu, așa e și cu noi, cei care am fost puși să lucrăm în ogorul Domnului. Lumânarea trebuie pusă în sfeșnic și aprinsă, ca să lumineze tuturor (Mt 5, 15); dar, făcând acest lucru, ea se topește, căci unde s-a mai văzut vreo lumânare aprinsă care ar strânge seu și grăsime? Sau unde s-a mai văzut o sare ce nu se topește după ce s-a băgat în bucate? (Mt 5, 13).
O lumânare poate fi cât de mare și mândră, dacă nu arde și nu luminează, care este folosul ei?
Lumânarea se topește luminând...