73. Lumânarea se topește luminând...
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un prieten mă cam mustra zilele trecute, spunând că prea îmi las viaţa să se topească în munca ce o fac.
O, dragul meu! - i-am răspuns. Eu îţi dau toată dreptatea, dar, mai întâi, te rog să aprinzi lumânarea aceasta!
Foarte bine, iată, am aprins-o.
Şi ce vrei să spui cu acest lucru?
Vreau să te rog să nu laşi lumânarea să se topească. Uite, lumânarea se topeşte şi asta-i o pagubă mare.
Păi asta-i o regulă. Unde s-a mai văzut lumânare arzând fără să se topească?
Apoi, dragul meu, aşa e şi cu noi, cei care am fost puşi să lucrăm în ogorul Domnului. Lumânarea trebuie pusă în sfeşnic şi aprinsă, ca să lumineze tuturor (Mt 5, 15); dar, făcând acest lucru, ea se topeşte, căci unde s-a mai văzut vreo lumânare aprinsă care ar strânge seu şi grăsime? Sau unde s-a mai văzut o sare ce nu se topeşte după ce s-a băgat în bucate? (Mt 5, 13).
O lumânare poate fi cât de mare şi mândră, dacă nu arde şi nu luminează, care este folosul ei?
Lumânarea se topeşte luminând...