Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt, şi a văzut fâşiile de pânză jos.
Oricât de încet poate merge cineva, dacă merge cât este puterea lui, Dumnezeu îl ajută să ajungă şi el odată acolo unde doreşte.
Oricât de bătrân este cineva şi oricât de târziu ar fi pornit pe calea Domnului - dacă nu descurajează - cu ajutorul Domnului va ajunge şi el, la Isus.
Oricât de înapoi să fi rămas cel slab, cel neputincios, cel nevoiaş, cel amărât, cel vinovat, cel temător şi ruşinos, să nu se lase,
să nu se oprească,
să nu se teamă,
să se ridice, să se îmbărbăteze,
să se sârguiască după toată puterea pe care o are bizuindu-se pe mila Domnului,
pe bunătatea şi puterea Lui,
pe dragostea şi pe Jertfa Lui,
căci dacă nu se lasă, va dobândi odată sigur ceea ce nădăjduieşte.
Însuşi Domnul nostru Isus Hristos ne-a învăţat să ne rugăm necurmat şi să nu ne lăsăm (Matei 7, 7-8; Luca 18, 1).
Oricui bate i se deschide. Dacă tot bate până ce i se deschide.
Oricui cere, i se dă. Dacă tot cere până ce i se va da.
Oricine caută, găseşte. Dacă tot caută până ce va găsi.
Şi oricine porneşte, va ajunge. Dacă tot merge până ce ajunge.
Domnul Isus a spus odată unora din cei căror le plăcea să se socotească pe ei înşişi că vor ajunge cei dintâi în Împărăţia Cerurilor: adevărat vă spun că vameşii şi desfrânatele vor ajunge înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii - şi nu l-aţi crezut.
Dar vameşii şi desfrânatele l-au crezut.
Şi mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă. Şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi (Marcu 10, 31).
- De aceea este spre binele fiecăruia din noi, să învăţăm că oricât de tare am fi alergat până acum, cât încă n-am ajuns până la capăt, nu trebuie să privim înapoi, nici să stăm jos.
Că oricât de mult am fi lucrat până astăzi, cât încă n-am sfârşit lucrul, - nu trebuie să ne aşezăm la odihnă.
Şi oricât ni se pare nouă că am fi înaintea altora, să nu ne mândrim nici chiar în inima noastră, fiindcă acela care se crede pe sine că este cel mai din urmă, ne-a şi luat-o înainte (Luca 18, 14).
Ci mai degrabă uitând ce este în urmă - fie merite, fie slăbiciuni - să ne avântăm cu atât mai stăruitor înainte, cu cât e mai aproape Ţinta spre care alergăm.
Suflete al meu, suflet obosit şi bătrân acum, suflet singuratic şi încercat! Încă puţină cale, încă puţină vreme, încă puţină stăruinţă!
Nu te opri şi nu te lăsa.
Priveşte cât de mulţi sunt cei care ţi-au luat-o înainte, mai harnici, mai râvnitori, mai înflăcăraţi de dragostea pentru Isus decât tine - şi cât de departe sunt ei înaintea ta!
Nu-mi rămânea în urmă suflete al meu, nu te uita înapoi, nu te aşeza nici să te odihneşti! Mai aleargă: mai îmbărbătează-te.
Strânge-ţi centura pe mijloc şi coiful pe cap. Strânge-ţi bine scutul şi ţine mai strâns sabia în mâna obosită.
Şi dacă porţi un steag, înalţă-l şi mai sus,
şi dacă duci o solie apăr-o mai cu îndrăzneală.
O suflete al meu, obositule biruitor: nu te opri nici tu cât n-ai ajuns încă. Îţi vezi înaintea ta crucea? - O, nu e crucea aceasta, ci este slava ta.
Îţi vezi cumva o cunună de spini? - O, nu este de spini, ci este de raze.
Îţi vezi mormântul? O, nu este în el moartea ci este învierea ta...
Suflete al meu, sărman alergător obosit, singuratic şi bătrân, îmbărbătează-te.
Iată: cei care au pornit odată cu tine în ostăşia Domnului tău ţi-au luat-o înainte, şi au ajuns demult la mormânt, adică la slava veşnică, biruitori.
Iar tu încă alergi.
Uneori îţi simţi atât de grea oboseala şi slăbia muncii, oboseala amintirilor, oboseala singurătăţii, oboseala dorului după ajungerea cu ai tăi, lângă Isus.
Dar nu te lăsa doborât! Te apropii şi tu - şi curând, foarte curând vei ajunge.
Acolo te aşteaptă şi cei care ţi-au luat-o înainte, ei nu vor intra în bucuria Învierii Domnului tău, fără tine.
Împreună cu ei ai pornit.
În aceeaşi alergare v-aţi obosit.
Spre aceeaşi ţintă aţi urcat.
În aceeaşi luptă aţi suferit.
În slujba aceleaşi solii v-aţi primejduit viaţa. În aceeaşi învăţătură şi credinţă dintâi aţi rămas.
În aceeaşi Oaste aţi fost înscrişi.
Pentru aceeaşi biruinţă v-aţi jertfit.
Aceeaşi cunună vă aşteaptă.
În acelaşi loc veţi ajunge.
Aceeaşi lumină o să vă facă străluciţi.
- Scumpii noştri, ajunşi la Isus înaintea noastră, rugaţi-vă Domnului ca şi noi să ne sfârşim cu bine alergarea care ne mai stă înainte şi munca pe care o mai avem de făcut.
Şi să ajungem cu bine şi noi acolo unde vom fi odihniţi, în aşteptarea învierii şi răsplătirii lui Hristos.
Rugaţi-vă împreună cu noi să nu cădem.
Să nu descurajăm.
Să nu ne abatem din drumul slăvit, nici unul niciodată. Nici din învăţătura şi credinţa în care ne-aţi lăsat, când v-aţi dus.
Ci cu atât mai mult cu cât vedem că şi ziua noastră se apropie, să dăm la o parte orice ne înfăşoară şi pe noi ca pe mulţi, - şi să fim aflaţi aici, unde ne-aţi ştiut.
Suflete al meu, încă puţin. Vei ajunge în clipa în care nici nu te gândeşti. Nu mai e mult - fii credincios în lucrul încredinţat ţie, aşa să te afle Domnul tău.
Slavă Învierii Tale Isuse Doamne, slavă Ţie.
Din tot sufletul Îţi mulţumim pentru toţi înaintaşii noştri mai buni şi mai harnici decât noi, care prin puterea Învierii Tale au ajuns cu bine înaintea noastră la biruinţă, la capăt, la odihnă. Primeşte rugăciunile lor pentru noi şi ajută-ne şi nouă să nu obosim până vom ajunge.
Să nu ne odihnim până ce vom birui.
Să nu ne oprim până vom câştiga premiul pentru care am alergat şi noi, premiul la care ei au ajuns.
Amin.