Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormânt, și a văzut fâșiile de pânză jos.
Oricât de încet poate merge cineva, dacă merge cât este puterea lui, Dumnezeu îl ajută să ajungă și el odată acolo unde dorește.
Oricât de bătrân este cineva și oricât de târziu ar fi pornit pe calea Domnului - dacă nu descurajează - cu ajutorul Domnului va ajunge și el, la Isus.
Oricât de înapoi să fi rămas cel slab, cel neputincios, cel nevoiaș, cel amărât, cel vinovat, cel temător și rușinos, să nu se lase,
să nu se oprească,
să nu se teamă,
să se ridice, să se îmbărbăteze,
să se sârguiască după toată puterea pe care o are bizuindu-se pe mila Domnului,
pe bunătatea și puterea Lui,
pe dragostea și pe Jertfa Lui,
căci dacă nu se lasă, va dobândi odată sigur ceea ce nădăjduiește.
Însuși Domnul nostru Isus Hristos ne-a învățat să ne rugăm necurmat și să nu ne lăsăm (Matei 7, 7-8; Luca 18, 1).
Oricui bate i se deschide. Dacă tot bate până ce i se deschide.
Oricui cere, i se dă. Dacă tot cere până ce i se va da.
Oricine caută, găsește. Dacă tot caută până ce va găsi.
Și oricine pornește, va ajunge. Dacă tot merge până ce ajunge.
Domnul Isus a spus odată unora din cei căror le plăcea să se socotească pe ei înșiși că vor ajunge cei dintâi în Împărăția Cerurilor: adevărat vă spun că vameșii și desfrânatele vor ajunge înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu.
Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii - și nu l-ați crezut.
Dar vameșii și desfrânatele l-au crezut.
Și mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă. Și mulți din cei din urmă vor fi cei dintâi (Marcu 10, 31).
- De aceea este spre binele fiecăruia din noi, să învățăm că oricât de tare am fi alergat până acum, cât încă n-am ajuns până la capăt, nu trebuie să privim înapoi, nici să stăm jos.
Că oricât de mult am fi lucrat până astăzi, cât încă n-am sfârșit lucrul, - nu trebuie să ne așezăm la odihnă.
Și oricât ni se pare nouă că am fi înaintea altora, să nu ne mândrim nici chiar în inima noastră, fiindcă acela care se crede pe sine că este cel mai din urmă, ne-a și luat-o înainte (Luca 18, 14).
Ci mai degrabă uitând ce este în urmă - fie merite, fie slăbiciuni - să ne avântăm cu atât mai stăruitor înainte, cu cât e mai aproape Ținta spre care alergăm.
Suflete al meu, suflet obosit și bătrân acum, suflet singuratic și încercat! Încă puțină cale, încă puțină vreme, încă puțină stăruință!
Nu te opri și nu te lăsa.
Privește cât de mulți sunt cei care ți-au luat-o înainte, mai harnici, mai râvnitori, mai înflăcărați de dragostea pentru Isus decât tine - și cât de departe sunt ei înaintea ta!
Nu-mi rămânea în urmă suflete al meu, nu te uita înapoi, nu te așeza nici să te odihnești! Mai aleargă: mai îmbărbătează-te.
Strânge-ți centura pe mijloc și coiful pe cap. Strânge-ți bine scutul și ține mai strâns sabia în mâna obosită.
Și dacă porți un steag, înalță-l și mai sus,
și dacă duci o solie apăr-o mai cu îndrăzneală.
O suflete al meu, obositule biruitor: nu te opri nici tu cât n-ai ajuns încă. Îți vezi înaintea ta crucea? - O, nu e crucea aceasta, ci este slava ta.
Îți vezi cumva o cunună de spini? - O, nu este de spini, ci este de raze.
Îți vezi mormântul? O, nu este în el moartea ci este învierea ta...
Suflete al meu, sărman alergător obosit, singuratic și bătrân, îmbărbătează-te.
Iată: cei care au pornit odată cu tine în ostășia Domnului tău ți-au luat-o înainte, și au ajuns demult la mormânt, adică la slava veșnică, biruitori.
Iar tu încă alergi.
Uneori îți simți atât de grea oboseala și slăbia muncii, oboseala amintirilor, oboseala singurătății, oboseala dorului după ajungerea cu ai tăi, lângă Isus.
Dar nu te lăsa doborât! Te apropii și tu - și curând, foarte curând vei ajunge.
Acolo te așteaptă și cei care ți-au luat-o înainte, ei nu vor intra în bucuria Învierii Domnului tău, fără tine.
Împreună cu ei ai pornit.
În aceeași alergare v-ați obosit.
Spre aceeași țintă ați urcat.
În aceeași luptă ați suferit.
În slujba aceleași solii v-ați primejduit viața. În aceeași învățătură și credință dintâi ați rămas.
În aceeași Oaste ați fost înscriși.
Pentru aceeași biruință v-ați jertfit.
Aceeași cunună vă așteaptă.
În același loc veți ajunge.
Aceeași lumină o să vă facă străluciți.
- Scumpii noștri, ajunși la Isus înaintea noastră, rugați-vă Domnului ca și noi să ne sfârșim cu bine alergarea care ne mai stă înainte și munca pe care o mai avem de făcut.
Și să ajungem cu bine și noi acolo unde vom fi odihniți, în așteptarea învierii și răsplătirii lui Hristos.
Rugați-vă împreună cu noi să nu cădem.
Să nu descurajăm.
Să nu ne abatem din drumul slăvit, nici unul niciodată. Nici din învățătura și credința în care ne-ați lăsat, când v-ați dus.
Ci cu atât mai mult cu cât vedem că și ziua noastră se apropie, să dăm la o parte orice ne înfășoară și pe noi ca pe mulți, - și să fim aflați aici, unde ne-ați știut.
Suflete al meu, încă puțin. Vei ajunge în clipa în care nici nu te gândești. Nu mai e mult - fii credincios în lucrul încredințat ție, așa să te afle Domnul tău.
Slavă Învierii Tale Isuse Doamne, slavă Ție.
Din tot sufletul Îți mulțumim pentru toți înaintașii noștri mai buni și mai harnici decât noi, care prin puterea Învierii Tale au ajuns cu bine înaintea noastră la biruință, la capăt, la odihnă. Primește rugăciunile lor pentru noi și ajută-ne și nouă să nu obosim până vom ajunge.
Să nu ne odihnim până ce vom birui.
Să nu ne oprim până vom câștiga premiul pentru care am alergat și noi, premiul la care ei au ajuns.
Amin.