Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat și el; și a văzut, și a crezut.
Peste înțelegerea ucenicilor Domnului încă era tot întuneric.
Prea grea fusese Săptămâna Patimilor.
Maria Magdalena care mersese de cu noapte împreună cu celelalte mironosițe la mormânt, desigur alergase și ea îndată înapoi și ajunsese înaintea lor iarăși la mormânt.
Văzând mormântul gol, Maria Magdalena a crezut, înspăimântată, că cineva a furat Trupul lui Isus și L-a ascuns.
Stăpânită de acest gând dureros, Maria alergase la Petru și la Ioan, ucenicii îndurerați care locuiau împreună, poate chiar în casa ucenicului iubit care luase la sine în casă și pe Maica Domnului (Ioan 19, 27).
Și le-a spus: Au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus.
Cei doi ucenici, loviți în inimă ca de o sabie, de vestea aceasta, au alergat, au intrat în mormânt și l-au văzut gol.
Au văzut urmele Învierii: giulgiul, fâșiile de pânză, locul unde fusese pus Trupul...
- dar în loc să creadă că Hristos a Înviat, - au crezut și ei tot că cineva L-a luat. Și nu știu unde L-au pus, așa cum crezuse și Maria.
Ce mare însemnătate are credința noastră nu numai pentru noi ci și pentru alții.
Prin felul în care credem noi despre un lucru, așa va fi și mărturisirea noastră despre el.
Și prin felul cum vom înfățișa noi lucrurile, le vor vedea și le vor crede mulți apoi, și dintre cei cărora le mărturisim noi.
Este uneori de mirare cum oameni cu deplină putere de judecată și cu deplină lumină a cunoașterii, ajung atât de lesne crezători și primitori a unor idei greșite și amăgitoare.
Buna lor credință nu le lasă lor nici un singur strop de îndoială asupra felului în care li se spune și li se înfățișează un lucru. Și astfel ei îl primesc așa, fără să-l cerceteze deloc. Îl cred așa cum li se spune.
Și îl cred fără să-l gândească. Ducând apoi mai departe și altora acest crez greșit, care la început s-a ivit din cine știe ce inimă slabă. Și în cine știe ce moment slab.
Așa s-au răspândit toate interpretările false despre adevăr: la început va fi fost o biată femeie credincioasă dar neștiutoare. Apoi niște bieți ucenici credincioși, iubitori, buni - dar prea grăbiți și temători.
- Pe urmă au fost, din ce în ce tot mai mulți, cei care au început să creadă greșit.
Dar cu timpul, cei sinceri și statornici s-au lămurit. Stăruind în rugăciune și rămânând în unitatea frățească, Domnul nu i-a lăsat în părerea greșită, ci i-a luminat cu adevărul. Ei da, s-au lămurit. Dar mulți nu.
Mulți trebuie să fi rămas pe totdeauna cu părerea că Hristos n-a înviat, ci că în adevăr a fost furat de către cineva și ascuns.
Părerea aceasta mai are destui urmași încă până astăzi. Așa de greu se mai șterge o rătăcire.
Părerea aceasta a fost insuflată de diavolul și vrăjmașilor lui Isus, care dând bani străjerilor care văzuseră minunea Învierii, singurii martori ai Slăvitei Minuni, - le ziseră: Spuneți că pe când dormeam noi au venit ucenicii Lui și L-au furat...
Drag suflet credincios, să învățăm acum un mare și cutremurător adevăr: Grijă și grijă la tot ce auzim!
Să nu ne lăsăm cu ușurință influențați de păreri pripite. Nici de credințe străine de Cuvântul lui Hristos, ori de la cine ar veni acestea.
Să nu mergem cu prejudecăți în cercetarea Adevărului, ci să-l credem puternic pe cel dovedit clar. Să nu ne lăsăm influențați de părerile necontrolate ale altora. Fie ei chiar prietenii foarte apropiați, sau foști ucenici cândva.
Nici să nu așteptăm, fără spusele cuiva, când e vorba de Hristos.
- Ci să deschidem bine ochii asupra dovezilor și asupra celui care ne aduce nouă vestea aceasta.
Și să ne adâncim bine mintea în cercetarea Cuvântului și a vieții celor ce ne-au vestit nouă înainte pe Hristos.
Să ne aducem bine aminte de Autoritatea lui Hristos, Garantul promisiunilor lui (2 Tim. 2, 8). Și de acei care ne-au vestit nouă de la început.
Aceasta ne va feri de erezii întâi pe noi. Apoi și pe toți cei care ne vor asculta pe noi (1 Tim. 4, 16).
Fericit este acela care nu se va osândi singur în ceea ce a crezut. Și mai ales în ceea ce a făcut și pe alții să creadă.
Fericit va fi și acela care la vremea cercetării va fi găsit că a crezut și a mărturisit numai adevărul, dovedit de timp și de roade.
Fericit va fi și acela care nu s-a grăbit să primească în inima lui credințe înșelătoare, păreri neîntemeiate, încredințări străine de ale fraților săi și ale familiei sale duhovnicești.
Fericit cel ce n-a înșelat inimile celor lesne crezători. Și n-a împiedicat pe nimeni de la aflarea adevărului, ascultând de frații cunoscuți.
Ci dimpotrivă a crezut făgăduința neuitată. S-a bizuit pe Sfințenia și Puterea Celui ce a făcut făgăduința. Și a așteptat cu neclintită nădejde împlinirea ei (Ioan 20, 29), fără să se ia după nici o părere greșită, ori de la cine ar fi venit ea.
Slavă Învierii Tale Doamne Isuse, slavă Ție.
Binecuvântat să fie Numele Tău Mântuitor și Slăvit, că ne-ai trimis nouă vestitori bine încredințați despre adevărul Învierii și mântuirii Tale.
Binecuvântat să fii Tu, care ne-ai dat nu numai Cuvântul Adevărului dar și lumina încredințării Lui, așa cum ne-a fost vestit El de la început.
Te rugăm trimite la ai Tăi numai vestitori plini de adevărata credință, neprefăcuți și smeriți.
Și înlătură dintre noi toate părerile greșite, credințele rătăcite, părerile dezbinătoare și pe cei prin care se mențin ele între noi. Pentru ca Adevărul Învierii Tale să mântuiască și să unească într-o singură încredințare, pe toți ai Tăi și pe toți ai noștri.
Amin.