Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut, şi a crezut.
Peste înţelegerea ucenicilor Domnului încă era tot întuneric.
Prea grea fusese Săptămâna Patimilor.
Maria Magdalena care mersese de cu noapte împreună cu celelalte mironosiţe la mormânt, desigur alergase şi ea îndată înapoi şi ajunsese înaintea lor iarăşi la mormânt.
Văzând mormântul gol, Maria Magdalena a crezut, înspăimântată, că cineva a furat Trupul lui Isus şi L-a ascuns.
Stăpânită de acest gând dureros, Maria alergase la Petru şi la Ioan, ucenicii îndureraţi care locuiau împreună, poate chiar în casa ucenicului iubit care luase la sine în casă şi pe Maica Domnului (Ioan 19, 27).
Şi le-a spus: Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus.
Cei doi ucenici, loviţi în inimă ca de o sabie, de vestea aceasta, au alergat, au intrat în mormânt şi l-au văzut gol.
Au văzut urmele Învierii: giulgiul, fâşiile de pânză, locul unde fusese pus Trupul...
- dar în loc să creadă că Hristos a Înviat, - au crezut şi ei tot că cineva L-a luat. Şi nu ştiu unde L-au pus, aşa cum crezuse şi Maria.
Ce mare însemnătate are credinţa noastră nu numai pentru noi ci şi pentru alţii.
Prin felul în care credem noi despre un lucru, aşa va fi şi mărturisirea noastră despre el.
Şi prin felul cum vom înfăţişa noi lucrurile, le vor vedea şi le vor crede mulţi apoi, şi dintre cei cărora le mărturisim noi.
Este uneori de mirare cum oameni cu deplină putere de judecată şi cu deplină lumină a cunoaşterii, ajung atât de lesne crezători şi primitori a unor idei greşite şi amăgitoare.
Buna lor credinţă nu le lasă lor nici un singur strop de îndoială asupra felului în care li se spune şi li se înfăţişează un lucru. Şi astfel ei îl primesc aşa, fără să-l cerceteze deloc. Îl cred aşa cum li se spune.
Şi îl cred fără să-l gândească. Ducând apoi mai departe şi altora acest crez greşit, care la început s-a ivit din cine ştie ce inimă slabă. Şi în cine ştie ce moment slab.
Aşa s-au răspândit toate interpretările false despre adevăr: la început va fi fost o biată femeie credincioasă dar neştiutoare. Apoi nişte bieţi ucenici credincioşi, iubitori, buni - dar prea grăbiţi şi temători.
- Pe urmă au fost, din ce în ce tot mai mulţi, cei care au început să creadă greşit.
Dar cu timpul, cei sinceri şi statornici s-au lămurit. Stăruind în rugăciune şi rămânând în unitatea frăţească, Domnul nu i-a lăsat în părerea greşită, ci i-a luminat cu adevărul. Ei da, s-au lămurit. Dar mulţi nu.
Mulţi trebuie să fi rămas pe totdeauna cu părerea că Hristos n-a înviat, ci că în adevăr a fost furat de către cineva şi ascuns.
Părerea aceasta mai are destui urmaşi încă până astăzi. Aşa de greu se mai şterge o rătăcire.
Părerea aceasta a fost insuflată de diavolul şi vrăjmaşilor lui Isus, care dând bani străjerilor care văzuseră minunea Învierii, singurii martori ai Slăvitei Minuni, - le ziseră: Spuneţi că pe când dormeam noi au venit ucenicii Lui şi L-au furat...
Drag suflet credincios, să învăţăm acum un mare şi cutremurător adevăr: Grijă şi grijă la tot ce auzim!
Să nu ne lăsăm cu uşurinţă influenţaţi de păreri pripite. Nici de credinţe străine de Cuvântul lui Hristos, ori de la cine ar veni acestea.
Să nu mergem cu prejudecăţi în cercetarea Adevărului, ci să-l credem puternic pe cel dovedit clar. Să nu ne lăsăm influenţaţi de părerile necontrolate ale altora. Fie ei chiar prietenii foarte apropiaţi, sau foşti ucenici cândva.
Nici să nu aşteptăm, fără spusele cuiva, când e vorba de Hristos.
- Ci să deschidem bine ochii asupra dovezilor şi asupra celui care ne aduce nouă vestea aceasta.
Şi să ne adâncim bine mintea în cercetarea Cuvântului şi a vieţii celor ce ne-au vestit nouă înainte pe Hristos.
Să ne aducem bine aminte de Autoritatea lui Hristos, Garantul promisiunilor lui (2 Tim. 2, 8). Şi de acei care ne-au vestit nouă de la început.
Aceasta ne va feri de erezii întâi pe noi. Apoi şi pe toţi cei care ne vor asculta pe noi (1 Tim. 4, 16).
Fericit este acela care nu se va osândi singur în ceea ce a crezut. Şi mai ales în ceea ce a făcut şi pe alţii să creadă.
Fericit va fi şi acela care la vremea cercetării va fi găsit că a crezut şi a mărturisit numai adevărul, dovedit de timp şi de roade.
Fericit va fi şi acela care nu s-a grăbit să primească în inima lui credinţe înşelătoare, păreri neîntemeiate, încredinţări străine de ale fraţilor săi şi ale familiei sale duhovniceşti.
Fericit cel ce n-a înşelat inimile celor lesne crezători. Şi n-a împiedicat pe nimeni de la aflarea adevărului, ascultând de fraţii cunoscuţi.
Ci dimpotrivă a crezut făgăduinţa neuitată. S-a bizuit pe Sfinţenia şi Puterea Celui ce a făcut făgăduinţa. Şi a aşteptat cu neclintită nădejde împlinirea ei (Ioan 20, 29), fără să se ia după nici o părere greşită, ori de la cine ar fi venit ea.
Slavă Învierii Tale Doamne Isuse, slavă Ţie.
Binecuvântat să fie Numele Tău Mântuitor şi Slăvit, că ne-ai trimis nouă vestitori bine încredinţaţi despre adevărul Învierii şi mântuirii Tale.
Binecuvântat să fii Tu, care ne-ai dat nu numai Cuvântul Adevărului dar şi lumina încredinţării Lui, aşa cum ne-a fost vestit El de la început.
Te rugăm trimite la ai Tăi numai vestitori plini de adevărata credinţă, neprefăcuţi şi smeriţi.
Şi înlătură dintre noi toate părerile greşite, credinţele rătăcite, părerile dezbinătoare şi pe cei prin care se menţin ele între noi. Pentru ca Adevărul Învierii Tale să mântuiască şi să unească într-o singură încredinţare, pe toţi ai Tăi şi pe toţi ai noştri.
Amin.