Cine vorbeşte de la sine, caută slava lui însuşi, dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, acela este adevărat şi în el nu este strâmbătate.
În omul care caută slava oamenilor, nu poate locui Adevărul, nici Lumina, nici Puterea,
fiindcă oamenii aceştia nu iubesc pe acela care le spune ce este adevărat despre ei.
De aceea cine caută slava pe care le-o dau oamenii, nu le poate spune decât ceea ce le place oamenilor, adică minciuna.
Un astfel de om va vorbi linguşitor, făţarnic şi amăgitor, cu oricine i-ar putea face un plocon, un cadou, un hatâr.
Va fi neîngăduitor cu cei care au altă părere, când aceştia sunt mai slabi,
dar îndată va fi de acord cu ei când sunt aceia mai tari.
De aceea cine caută slava oamenilor nu este adevărat.
Nici cine caută slava unor principii şi unor sisteme înguste şi fireşti, ale oamenilor lumii,
pentru că va judeca nedrept pe oricine are altele.
Nici cine caută slava lui însuşi nu este adevărat, fiindcă iubindu-se numai pe sine, omul ajunge cel mai mare mincinos şi înşelător.
Nici cine caută slavă pentru partida sa îngustă şi pentru părerea lui, nu este adevărat,
căci înfăţişând-o ca pe o singură cale de mântuire şi ca pe singura autorizată de Dumnezeu,
el este părtinitor şi greşit.
Numai cine caută slava lui Dumnezeu şi biruinţa Evangheliei în viaţa sa, a familiei sale şi a Bisericii întregi,
numai cine caută şi urmăreşte ca Hristos să fie între toţi, fără deosebire înălţat şi arătat ca Singurul Mântuitor, cerând ca El să fie urmat de toţi oriunde,
în acelaşi model de viaţă sfântă şi bună,
şi numai cine trăieşte în sfinţenie smerită, în dragostea smerită, în binefacerea smerită
şi numai cine se uită pe sine pentru Hristos şi pentru alţii
şi numai cine rămâne statornic în credinţa sa de la început
şi trăieşte în ea cu Hristos,
vorbind cu Hristos, iertând cu Hristos, iubind cu Hristos, pe toţi ori de unde şi de oricum,
- numai acela nu-şi caută slava lui însuşi
şi nu umblă s-o capete acum neapărat şi cu orice preţ,
ci caută slava Aceluia care l-a trimis. Şi caută folosul tuturor semenilor săi, acolo unde i-a chemat şi i-a aşezat Hristos.
O, Doamne Isuse,
Te rugăm să fereşti totdeauna Biserica Ta şi Lucrarea Ta de oameni care umblă după foloase şi după slavă lumească, fiindcă aceştia nu pot vedea niciodată folosul Tău şi al semenilor lor
şi nu vor urmări niciodată slava Ta.
Ci înzestrează Lucrarea Evangheliei Tale cu slujitori şi mădulare vii ale Duhului Tău,
căci atunci lumea va ajunge degrabă la Tine prin ei.
Amin.