Actul înfierii în Dumnezeu

O parte din vorbirea fratelui Traian Dorz și rugăciunea sa de la o adunare

(...) Dumnezeu știe vremile în care, prin lucrarea puterii Sale, El a spart munții, pentru ca firul acesta de apă să-și poată urma drumul rânduit de Dumnezeu până va ajunge acolo, să se verse în mare, unde l-a rânduit Dumnezeu să ajungă. Știm însă că dacă Dumnezeu a pornit un izvor și a desfăcut o albie, oricâte împotriviri se vor pune în cale, ele vor fi biruite. A trebuit despicați munți, a trebuit sparte stânci, a trebuit înfruntate mari greutăți. Numai Oltul știe cu câte a trebuit să lupte și ce ape frământate, și ce drum frământat are râul acesta.

Este aceasta o pildă pentru noi și un exemplu. Dumnezeu a pornit Lucrarea aceasta izvorând-o dintr-o Stâncă, care este Hristos. Părintele Iosif, ca și Moise odinioară, a atins Stânca aceasta cu toiagul cuvântului său. Și a ponit un șuvoi; modest la început, slab la început. Dar iată, în decursul anilor, ce albie puternică își face și ce ape, și ce valuri frumoase ridică. Sărbători ca cea de astăzi sunt o dovadă vie și grăitoare că Dumnezeu însuși veghează asupra acestei Lucrări și că El a hotărât să o ducă la biruință. Și o va și duce; să știți aceasta!

Poate că noi, cei care suntem acum aici, peste câțiva ani, rând pe rând, ne vom duce în pământ și în cer. Dar Lucrarea aceasta va continua. Fețele acestea tinere - la care privim ca la soare când răsare și pentru care ne rugăm lui Dumnezeu să le binecuvânteze - vor duce mai departe lupta și lucrarea începută de înaintașii noștri, continuată - după cum am putut și după cum ne-a ajutat harul lui Dumnezeu - de noi. Dar sigur cu mai mari biruințe și mai mari bucurii în viitor, prin cei care ne vor urma.

Dacă am avut înaintași sfinți și mari, dacă Lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu este așa curată și sfântă și tot ce se mărturisește în ea - fie prin cuvânt, fie prin cântare, fie prin poezie, fie prin rugăciune, fie prin orice altă manifestare - e adevărul curat și sănătos, fiți siguri că acest adevăr, totdeauna se vor găsi alții care să-l ducă mai departe, până acolo unde a rânduit Dumnezeu să ajungă, în împărăția Lui cea mare, în fericirea Lui cea veșnică, în îmbrățișarea și în răsplătirile Lui.

Noi am fost chemați de Dumnezeu în această Lucrare prin care Dumnezeu a rânduit mântuirea poporului nostru. Aceasta nu este o Lucrare limitată la un număr de câteva suflete. Cine vrea să limiteze Lucrarea aceasta la câteva suflete și s-o îngrădească numai la câteva familii, acela este un om care nu cunoaște planul lui Dumnezeu. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât Și-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine va crede în El să nu piară.” Dumnezeu Și-a dat pe Fiul Său să mântuiască lumea. Dumnezeu nu vrea pieirea nimănui, ci mântuirea tuturor. Câtă vreme noi suntem însuflețiți de idealul lui Dumnezeu, adică mântuirea tuturor, vom lucra pentru aceasta cu toată forța și puterea noastră; și putem fi siguri că Dumnezeu ne va da izbândă și biruință.

Este un cuvânt care spune: „Blestemată să fie rugăciunea aceluia care se roagă numai pentru el singur; și binecuvântată să fie rugăciunea aceluia care se roagă pentru toți ai lui. (Și pentru vrăjmași...) Pierdută să fie mântuirea aceluia care caută să se mântuiască numai el singur și binecuvântată să fie mântuirea aceluia care vrea să-i mântuiască pe toți odată cu el”.

Asta este voia lui Dumnezeu. [Căci] și Hristos Și-a dat viața nu să mântuiască numai pe unul sau pe doi, cei din jurul Lui, ci să-i mântuiască pe toți. Și S-a rugat pentru vrăjmașii Săi.

Atunci suntem în lumina lui Dumnezeu, când noi - cum a spus Părintele Iosif - dorim ca tot poporul nostru să fie mântuit și toată Biserica noastră să ajungă o Biserică plină de lauda lui Dumnezeu și de viața cea sfântă, în Evanghelie.

Atunci suntem cu adevărat fericiți și noi, când îi vedem fericiți și pe cei din jurul nostru. Atunci e fericit un părinte, când își vede fericiți copiii săi. Atunci e fericită o mamă, când își vede fericiți copiii săi. Atunci e fericit un copil adevărat, când își vede fericiți părinții săi. Atunci trebuie să fie fericit un îndrumător, un conducător, când îi vede fericiți pe cei conduși de el.

Că în zadar vom fi noi înșine, numai noi [mântuiți]. Dacă noi ne-am salva singuri și toți ceilalți din jurul nostru ar pieri, la ce ne-ar folosi salvarea noastră? Am fi niște oameni pierduți. Singurătatea și pustiul din jurul nostru ne-ar fi mai greu decât orice alt greu de pe pământ.

De aceea Domnul ne-a ridicat în mijlocul satelor noastre, în mijlocul familiilor noastre: să lucrăm, să ne rugăm, să ostenim, să facem totul, ca toți ai noștri să vină la Dumnezeu. Toată Biserica, tot poporul, toată localitatea noastră, toți... tot anturajul nostru să ajungă să-L cunoască pe Domnul și atunci vom fi cu adevărat fericiți.

Am dori din toată inima, cu acest prilej, să ne verificăm fiecare dintre noi în ce stare suntem față de Hristos, față de Crucea Sa, față de legământul cu El, față de iertarea păcatelor noastre, față de Jertfa Lui.

Avem noi păcatele iertate? Ne-am întors noi la Domnul? Am venit cu pocăință la picioarele Crucii, spunând: Doamne Iisuse, recunosc că am păcătuit. Dar Tu Ți-ai dat viața pentru cei care vin la Tine și Te roagă să-i ierți și să-i răscumperi. Vin și eu la Tine. Răscumpără-mă și pe mine! Împacă-mă și pe mine cu Dumnezeu. Dă-mi și mie iertarea păcatelor și scapă-mă de osânda aceasta fără de care nu pot scăpa altfel, decât venind la Tine.

Dacă am făcut acest lucru înainte, ferice de noi. Să rămânem credincioși până la sfârșit. Și cum în lumea aceasta avem mereu de-a face cu păcatul, cu Satana, cu firea noastră, trebuie să venim mereu, reexaminându-ne de fiecare dată, cercetându-ne mereu și venind mereu cu slăbiciunile și cu scăderile noastre la Domnul Iisus, ca să încăpem în prețul răscumpărării Sale. Și astfel, zi de zi, să ne ducem răscumpărarea și mântuirea noastră până la sfârșit.

Dar dacă n-am venit la Domnul, să facem acest lucru acum. Și dacă-l vom face, vom fi binecuvântați de Dumnezeu. În primul rând, vom simți cea mai mare și mai neobișnuită ușurare, pe care până atunci n-am simțit-o niciodată: iertarea păcatelor noastre. Dintre noi și Dumnezeu a fost îndepărtat zidul de gheață care ne despărțea.

Mi-aduc aminte de un tânăr care s-a întors la Domnul acu’ vreo douăzeci de ani. Era băiatul unui preot, dar care nu se întorsese la Dumnezeu până când a primit odată îndemnul, la o adunare și la o chemare. Și s-a hotărât atunci. După aceea îmi scria: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu că acum nu ne mai despart decât câteva sute de kilometri, nu munții de păcate care ne-au despărțit cândva când eu eram neîntors la Dumnezeu”. Munții de păcate care ne despart de Dumnezeu se înlătură numai la picioarele Crucii, în clipa când ne hotărâm pentru El. În clipa aceea se face actul înfierii noastre în Dumnezeu și actul înfrățirii noastre cu toți cei care Îl iubesc pe El. Se face actul cel mare al iertării și al mântuirii, prin care noi devenim cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și fii ai Lucrării Sale; oameni din poporul cel nou al lui Dumnezeu, cu o viață nouă, cu o umblare nouă, cu un țel nou, cu o speranță nouă.

Acest lucru dorim din toată inima acum să-i îndemnăm pe cei care n-au făcut încă pasul acesta să-l facă. Dacă astăzi s-a mărturisit cu atâta putere aici Cuvântul Domnului și cei care Îl cunosc pe Domnul au spus cât de fericiți sunt prin iertarea și prin cunoașterea Lui, dorim ca acest gând să rămână cel mai puternic în inimile tuturor celorlalți care au fost aici. Și cei care n-au făcut pasul acesta sunt îndemnați de Domnul să-l facă acum.

Noi ne apropiem de sfârșitul acestei adunări cu această rugăciune și cu acest îndemn către toți cei care sunt chemați și care au primit în inimă - fie înainte, fie în decursul acestei adunări, prin cuvintele lui Dumnezeu - îndemnul să facă pasul acesta: să-l facă.

Ne vom ridica cu toții în picioare și cei care doresc să facă acest lucru să spună Domnului - așa cum Duhul lui Dumnezeu le îndeamnă inima... să spună în câteva cuvinte dorința că se întorc la Dumnezeu; rugăciunea să li se ierte păcatele și cererea de ajutor să ducă o viață neprihănită până la capăt, unde ne așteaptă brațele Domnului, împărăția Lui fericită și răsplata veșnică pentru toți cei care au fost credincioși. Și după aceea să lucrăm cu toată puterea și la mântuirea altora din jurul nostru, până când toți cei care Îl iubesc pe Domnul și pe care îi iubim vor ajunge și ei credincioși.

La aceasta să ne ajute Domnul să lucrăm cu puterea noastră, cu jertfele noastre, cu rugăciunile noastre, cu lacrimile noastre, cu cuvintele noastre, cu purtarea noastră și cu umblarea noastră, până când toți ai noștri vor fi întorși la Dumnezeu.

Ce fericiți vom fi toți atunci, când nu va mai fi nevoie să privești pe nimeni cu suspiciune și cu neîncredere, ci pe toți cu dragoste ca pe niște frați adevărați cu care vom moșteni nu numai casele și așternuturile, și avantajele din viața aceasta, ci mult mai mult: viața și fericirea promisă de Domnul pentru totdeauna, pentru noi toți și pentru cei care vor mai asculta Cuvântul Lui până la sfârșit.

Acum dorim să ne ridicăm cu toții. Vom face o rugăciune de mulțumire Domnului. După aceea cei care vor să se hotărască pentru Domnul se vor ruga fiecare, pe rând.

Și atunci, cu o scurtă rugăciune de încheiere, vom da slavă Domnului și ne vom despărți.

Slăvit să fie Domnul!

***

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vină împărăția Ta și facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre precum iertăm și noi greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău. Că a Ta este împărăția, puterea și slava acum și-n veci. Amin.

Doamne Dumnezeul și Tatăl nostru, din toată inima Îți mulțumim în această clipă pentru marea, pentru fericita, pentru bucuroasa revedere și întâlnire, și binecuvântare pe care ne-ai dat-o împreună, în ceasurile acestea petrecute acum în Casa Ta, în fața Ta, în prezența Ta.

Tu ești în mijlocul nostru, Dulce Iisus, Drag Iisus, Bun Iisus, Scump Iisus, care Ți-ai dat viața ca preț de răscumpărare pentru noi. Cum să-Ți mulțumim noi că ne-ai iubit atât de mult!

Îți mulțumim pentru Jertfa Ta răscumpărătoare. Îți mulțumim că ai luat asupra Ta păcatele noastre. Cât de mari au fost acestea, Doamne! Cât de multe, [chiar] și numai ale unuia singur, ale mele! Și ale tuturor... Doamne. Tu n-ai avut păcat. Tu ai suferit pentru păcatele noastre. Te iubim, Îți mulțumim și-Ți suntem recunoscători.

Îți mulțumim că nu ne-ai lăsat departe de Tine. Tu totdeauna ai fost bun, dar noi n-am știut aceasta. Îți mulțumim pentru ziua în care ne-ai deschis ochii și inima să Te primim și să vedem Adevărul Tău. Acum stăm la picioarele Tale, Dulce Iisus, Drag Iisus, Binecuvântat, Scump Mântuitor. Te rugăm să primești mulțumirile noastre, ale tuturor celor pe care ne-ai scăpat de povara păcatelor noastre prin răscumpărarea Sângelui Tău.

Îți mulțumim pentru pacea cu Dumnezeu; Îți mulțumim pentru făgăduința mântuirii; Îți mulțumim pentru ajutorul pe care ni l-ai dat până astăzi pe această cale. Îți mulțumim pentru bucuriile pe care ni le dai. Tu ne-ai chemat la această mântuire în Lucrarea aceasta dreaptă și dulce care este Lucrarea Oastei Tale, pe calea credinței părinților noștri și-n învățăturile înaintașilor noștri. Cât de bun ai fost Tu cu noi! Nu ne-ai lăsat să căutăm mântuirea pe căi lăturalnice și străine pe care o caută mulți și pe care poate că n-o vor afla niciodată, pentru că n-au pacea ei, nici adânca bucurie că au aflat-o. Ci nouă Tu ne-ai dat aceasta, Doamne, aici în Casa Ta, în învățătura scumpilor noștri părinți, pentru care-Ți mulțumim.

Te rugăm să binecuvântezi hotărârea și legământul pe care l-am pus cu Tine și să ne ajuți să-l ducem până la capăt credincioși, pentru ca la sfârșitul ostenelilor noastre biruitoare să vedem fața Ta cu bucurie și să auzim dulcea Ta poftire: „Bine, slugă bună și credincioasă! Intră în bucuria Domnului Tău”. Ce fericiți vom fi atunci! Fii binecuvântat. Tu ne-ai ajutat până astăzi; știm că ne vei ajuta până la sfârșit.

Îți mulțumim pentru această Lucrare, pentru omul binecuvântat pe care l-ai ridicat și prin care ai făcut-o: pentru părintele nostru duhovnicesc. Ne rugăm pentru odihna și răsplata lui veșnică, pentru tot binele pe care ni l-a făcut, în numele Tău, și nouă. Căci dacă n-ar fi fost el, nici noi n-am fi fost, nici unii. Eram și noi pierduți pe undeva pe căile păcatului, unde rătăceam înainte de a Te cunoaște pe Tine.

Și-Ți mulțumim, și Te rugăm ca această Lucrare s-o binecuvântezi mai departe. Dăruiește putere îngerului ei, acestui duh atât de frumos și atât de mâhnit adeseori, să biruie în toate luptele dinăuntru și din afară, pentru ca să aducă tot poporul nostru și Biserica noastră la cunoașterea Ta, Doamne, și la mântuirea Ta fericită.

Binecuvântează lucrătorii Tăi buni, frații noștri bătrâni și tineri, cei care au fost, cei care sunt și cei care vor mai fi. Și ajută-i să poată lucra cu multă putere și multă hotărâre, și încredere, pentru ca să aducă - mai curând și mai deplin - la împlinire scopul pe care l-ai avut Tu când ai ridicat în poporul și-n Biselica, și-n credința noastră Lucrarea aceasta mântuitoare.

Binecuvântează surorile noastre, mamele, soțiile, fiicele scumpe ale poporului nostru. Ajută-le să-și împlinească în chip mântuitor și fericit și ele slujba pe care le-ai rânduit-o în această Lucrare.

Binecuvântează tineretul Lucrării Tale, sufletele noi și frumoase, copiii noștri, fiii Tăi. Tu ni i-ai dat, Doamne, să-i creștem pentru Tine. Ajută-ne să le dăm nu numai o învățătură sănătoasă și curată, ci și o pildă frumoasă, pentru ca ei să poată fi aduși frumoși la Tine și Lucrarea Ta să aibă și în viitor niște lucrători și niște lucrătoare binecuvântate, pentru ca tot viitorul poporului nostru să fie binecuvântat și fericit.

Binecuvântează Biserica noastră, preoții ei, cei de față și cei care vor veni. Fă-i pe toți oameni duhovnicești plini de putere și de har sfânt, pentru ca această misiune sacerdotală să fie împlinită cu toată puterea și cu toată râvna, și simțul de răspundere în fața Ta, pentru ca să poată da cu bucurie socoteală de sufletele pe care li le-ai încredințat Tu, spunându-Ți: „Nici unul dintre cei pe care mi i-ai dat n-am pierdut”.

Binecuvântează patria noastră, poporul nostru, conducătorii rânduiți de Tine în mijlocul acestui popor. Fă, Doamne, ca lumina Ta și călăuzirea Ta să-i îndrume, pentru ca sub călăuzirea lor și sub stăpânirea lor să putem trăi o viață de pace, de libertate și de bucurie, să putem merge unii la alții, să ne putem îndemna mereu la dragoste și la fapte bune, [fiind] o inimă și un gând, uniți cu toții, pentru ca poporul nostru să fie un popor binecuvântat și fericit în mijlocul hotarelor libere pe care Tu i le-ai dat.

Binecuvântează aceste hotare și pe cei care le păzesc; întărește-i, Doamne, și apără-ne de năvălirea altor neamuri. Apără-ne de orice rău din afară și dinăuntru. Dăruiește-ne, Doamne, vremi de pace și libertate. Ferește-ne de cutremure, de inundații, de tulburări, de răscoale, de nenorociri care pot veni peste noi; din pricina sufletelor slabe și credincioase, din pricina celor nevinovați, care ar suferi cel mai mult.

Binecuvântează mamele și copilașii. Ele sunt ființele cele mai slabe și mai primejduite. Dă-le putere și le apără, ajutându-le să poată crește ființele pe care Tu le-ai dat, după voia Ta, în așa fel încât și ele să fie fericite, și tot poporul în mijlocul căruia ai făcut să ne naștem și să creștem.

Binecuvântează-i pe toți cei iubiți ai Tăi și ai noștri. Noi ne rugăm până și pentru vrăjmașii noștri să le dăruiești și lor vreme de pocăință și mântuire, ca nimeni să nu piară, ci toți să fie mântuiți.

Te rugăm pentru cei bolnavi, pentru cei necăjiți, pentru cei amărâți, pentru cei care au în fața Ta poveri grele pe sufletul lor. Ascultă-le rugăciunile. Găsește Tu, Doamne, mijlocul prin care sufletul lor să capete pacea și ușurarea, iertarea și mântuirea păcatelor.

Și acum ne rugăm pentru sufletele care au fost de față la auzirea Cuvântului Tău și pentru cei care au simțit că păcatele nu le sunt iertate și pentru care, Doamne, stă în fața Ta și în fața lor judecata și osânda. Trezește-le conștiința, teama de Tine, frica de păcat, dorința să scape de acest păcat, setea după mântuire și după viața veșnică acum, câtă vreme Tu ești aici în mijlocul nostru, în mijlocul lor. Dăruiește-le puterea de a rupe frica și de a birui orice piedică, și de a cădea la picioarele Tale, spunându-Ți: Dumnezeul nostru, Răscumpărătorul nostru, Dulce Iisus, Drag Iisus, primește-mă și pe mine, iartă și păcatele mele, dă-mi și mie răscumpărarea Sângelui Tău. Scrie-mă și pe mine în Cartea Vieții și ajută-mă să rămân scris acolo, prin neprihănire și prin ascultare, până la sfârșit.

Îți mulțumim, Doamne, pentru această zi încă o dată. Pentru fiecare suflet care a venit aici Îți mulțumim. Răspunde Tu și inspiră Tu prin Duhul Tău fiecărui suflet ce trebuie să facă în fața Ta, în fața răspunderii pe care o avem față de Tine fiecare dintre noi, începând de astăzi. Și dă-ne puterea și ajutorul [ca] cei care am făcut legământ cu Tine să-l înnoim, mai hotărâți să-l ducem, mai frumos, până la sfârșit.

Iar celor care n-au făcut acest lucru și vor să-l facă, ascultă-le și binecuvântează-le clipa aceasta, pentru ca Numele Tău să fie slăvit în viața fiecăruia dintre noi. Și du, Te rugăm, Lucrarea aceasta și după noi, prin fiii noștri și urmașii noștri, până la sfârșit, până când se va împlini scopul Tău, mântuirea întregului nostru popor și a întregii noastre Biserici, și a lumii întregi, Doamne. Pentru că acesta a fost scopul Jertfei Mântuitorului nostru și ținta dragostei Tale: viața veșnică pentru noi toți.

Și pentru toate, primește mulțumirile și slava sufletului nostru, căci a Ta este împărăția, puterea și mărirea, Dumnezeul nostru: a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh, acum și-n veșnicie. Amin.