Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine.
Plin de mulțumirea fericitului sfârșit pentru care muncise atât de mult, Domnul Isus Se bucura cu o cerească ușurare înaintea Tatălui, spunând în rugăciunea Sa:
- Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine...
Slăvită este clipa când sufletul chemat de Hristos ajunge la încredințarea că nimic din tot ce i se dă nu vine decât de la Dumnezeu.
Slăvită este starea acelui suflet care în tot ce primește vede și simte un dar al dragostei și al Înțelepciunii Tatălui Ceresc.
Nici o stare nu-i atât de înaltă ca aceea pe care ți-o dă încredințarea că toate cele ce vin lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său (Rom. 8, 28).
Odată ajuns la acest fel de a crede și ști acest adevăr, nimic nu-i mai tulbură inima nici nu i-o înspăimântă.
Nimic nu-i mai întunecă viitorul nici nu i-l mai îngrijorează.
Nimic nu-l mai abate de la învățătura sa,
nimic nu-l mai întoarce din calea lui Hristos, nimic nu-l mai desparte de Lucrarea Duhului Sfânt,
nimic nu-l mai rupe de frații săi,
nimic nu-l mai desparte de Adevărul și Iubirea lui Dumnezeu,
- pentru că el nu numai crede ci știe cu toată siguranța că Dumnezeu îl iubește,
că tot timpul Se gândește la el,
că toată vremea este adăpostul și sprijinul lui
- și că datorită acestui sfânt adevăr, nu numai că sfârșitul va fi fericit, dar că și tot drumul pe care va merge până la acest sfârșit - va fi plin de bucuria Prezenței lui Hristos.
Fratele meu, sora mea, copii ai lui Dumnezeu,
care ați fost chemați după planul Lui, în Lucrarea aceasta, în felul acesta, în vremea aceasta,
- știți voi oare acest adevăr?
Ați ajuns voi oare la această deplină încredințare?
Locuiește oare în inimile voastre pacea acestei siguranțe?
Credeți voi oare că tot ce vă dă Dumnezeu vine de la El?
Știți voi oare că din Mâna Celui Preaînalt vine totul, și binele și răul - cum zice Iov?
- O, dacă ați ajuns la această neclintită încredințare, atunci suflete scumpe, voi sunteți fericite.
Cel Atotputernic este desfătarea voastră, aurul vostru și avuția voastră cea mare.
Atunci fața ta suflet preaiubit va fi îndreptată pururea numai spre Hristos.
Îl vei ruga și El te va asculta îndată, ajutându-te să-ți poți împlini toate făgăduințele tale.
Atunci pe tot ce vei pune mâna vei izbuti și pe toate cărările tale va fi lumină strălucitoare.
Atunci chiar când vine smerirea, te vei bucura de încredințarea înălțării.
Când vine nedreptatea, îți afli mângâierea deplină în izbânda de la urmă.
Când vei fi prigonit te vei ruga cu milă pentru prigonitorii tăi, știind mai dinainte judecata necruțătoare și dreaptă care îi așteaptă pentru nelegiuirea lor.
Când va veni încercarea vei privi dincolo de ea la harul care este ascuns în amărăciunea ei.
Când va veni durerea vei avea ochii pironiți spre răbdarea lui Hristos.
Iar la apropierea morții, te vei bucura de slava la care nu poți ajunge decât prin porțile ei, dar după care nu va mai fi nimic să-ți întunece fața niciodată.
Dacă până acum n-ai cunoscut că tot ce-ți vine este de la Dumnezeu, n-ai avut totdeauna pace în inimă.
Și sunt multe cele pe care le-ai suferit, dar din care n-ai avut nici un folos, fiindcă nu le-ai privit ca venind de la Dumnezeu, sau cu voința Lui.
Dar acum suflete dragă, ridică-te la această cunoaștere și așează-te la înălțimea ei netulburată.
Iubește-ți adunarea în care ești, căci Dumnezeu ți-a dat-o.
Iubește-ți soțul tău pe care îl ai, căci Dumnezeu ți l-a rânduit.
Iubește-ți familia, munca, soarta, locul și starea pe care le ai, străduindu-te să ți le faci tot mai frumoase, căci ele ți-au fost alese și rânduite de Dumnezeu.
Mulțumește-I pentru tot ce te bucură...
Mulțumește-I chiar și pentru ceea ce te întristează acum; toate acestea sunt de la Dumnezeu,
ele sunt tot ce poți avea tu mai bine.
Și îți sunt rânduite tocmai spre binele tău.
Slavă veșnică Ție Dumnezeul și Tatăl nostru Preabun.
Din inimă Îți mulțumesc și eu pentru tot ce mi-ai dăruit Tu, fie dulce fie amar pentru viața mea,
căci acum văd și cunosc că de la Tine erau toate.
Te rog să mă ierți că am cârtit de atâtea ori împotriva Ta, când am primit ceea ce mi se părea mie atunci că este amar.
O, ce bine văd acum că tocmai aceasta avea să-mi aducă o îndulcire veșnică.
Ajută-mi Te rog Sfinte Tată Bun, ca să ajung la deplina încredințare că tot ce-ai dai Tu vine de la Tine.
Și că tocmai aceasta este spre cel mai mare bine al meu.
Amin.
+
Prin văile cu drag senin
adesea uiți că ești străin
și-atunci ajungi pe culmi cu nor
să-ți amintești: ești călător.
+
Pacea pururea senină
ți-o dă dragostea fierbinte
și încrederea deplină
în Cerescul tău Părinte,
- atunci orișice ți-ar face
și oricât o să te poarte
tu te duci cu sfântă pace
ori aproape, ori departe
ori la muncă, ori la jertfă,
ori la viață, ori la moarte.