Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine.
Plin de mulţumirea fericitului sfârşit pentru care muncise atât de mult, Domnul Isus Se bucura cu o cerească uşurare înaintea Tatălui, spunând în rugăciunea Sa:
- Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine...
Slăvită este clipa când sufletul chemat de Hristos ajunge la încredinţarea că nimic din tot ce i se dă nu vine decât de la Dumnezeu.
Slăvită este starea acelui suflet care în tot ce primeşte vede şi simte un dar al dragostei şi al Înţelepciunii Tatălui Ceresc.
Nici o stare nu-i atât de înaltă ca aceea pe care ţi-o dă încredinţarea că toate cele ce vin lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său (Rom. 8, 28).
Odată ajuns la acest fel de a crede şi şti acest adevăr, nimic nu-i mai tulbură inima nici nu i-o înspăimântă.
Nimic nu-i mai întunecă viitorul nici nu i-l mai îngrijorează.
Nimic nu-l mai abate de la învăţătura sa,
nimic nu-l mai întoarce din calea lui Hristos, nimic nu-l mai desparte de Lucrarea Duhului Sfânt,
nimic nu-l mai rupe de fraţii săi,
nimic nu-l mai desparte de Adevărul şi Iubirea lui Dumnezeu,
- pentru că el nu numai crede ci ştie cu toată siguranţa că Dumnezeu îl iubeşte,
că tot timpul Se gândeşte la el,
că toată vremea este adăpostul şi sprijinul lui
- şi că datorită acestui sfânt adevăr, nu numai că sfârşitul va fi fericit, dar că şi tot drumul pe care va merge până la acest sfârşit - va fi plin de bucuria Prezenţei lui Hristos.
Fratele meu, sora mea, copii ai lui Dumnezeu,
care aţi fost chemaţi după planul Lui, în Lucrarea aceasta, în felul acesta, în vremea aceasta,
- ştiţi voi oare acest adevăr?
Aţi ajuns voi oare la această deplină încredinţare?
Locuieşte oare în inimile voastre pacea acestei siguranţe?
Credeţi voi oare că tot ce vă dă Dumnezeu vine de la El?
Ştiţi voi oare că din Mâna Celui Preaînalt vine totul, şi binele şi răul - cum zice Iov?
- O, dacă aţi ajuns la această neclintită încredinţare, atunci suflete scumpe, voi sunteţi fericite.
Cel Atotputernic este desfătarea voastră, aurul vostru şi avuţia voastră cea mare.
Atunci faţa ta suflet preaiubit va fi îndreptată pururea numai spre Hristos.
Îl vei ruga şi El te va asculta îndată, ajutându-te să-ţi poţi împlini toate făgăduinţele tale.
Atunci pe tot ce vei pune mâna vei izbuti şi pe toate cărările tale va fi lumină strălucitoare.
Atunci chiar când vine smerirea, te vei bucura de încredinţarea înălţării.
Când vine nedreptatea, îţi afli mângâierea deplină în izbânda de la urmă.
Când vei fi prigonit te vei ruga cu milă pentru prigonitorii tăi, ştiind mai dinainte judecata necruţătoare şi dreaptă care îi aşteaptă pentru nelegiuirea lor.
Când va veni încercarea vei privi dincolo de ea la harul care este ascuns în amărăciunea ei.
Când va veni durerea vei avea ochii pironiţi spre răbdarea lui Hristos.
Iar la apropierea morţii, te vei bucura de slava la care nu poţi ajunge decât prin porţile ei, dar după care nu va mai fi nimic să-ţi întunece faţa niciodată.
Dacă până acum n-ai cunoscut că tot ce-ţi vine este de la Dumnezeu, n-ai avut totdeauna pace în inimă.
Şi sunt multe cele pe care le-ai suferit, dar din care n-ai avut nici un folos, fiindcă nu le-ai privit ca venind de la Dumnezeu, sau cu voinţa Lui.
Dar acum suflete dragă, ridică-te la această cunoaştere şi aşează-te la înălţimea ei netulburată.
Iubeşte-ţi adunarea în care eşti, căci Dumnezeu ţi-a dat-o.
Iubeşte-ţi soţul tău pe care îl ai, căci Dumnezeu ţi l-a rânduit.
Iubeşte-ţi familia, munca, soarta, locul şi starea pe care le ai, străduindu-te să ţi le faci tot mai frumoase, căci ele ţi-au fost alese şi rânduite de Dumnezeu.
Mulţumeşte-I pentru tot ce te bucură...
Mulţumeşte-I chiar şi pentru ceea ce te întristează acum; toate acestea sunt de la Dumnezeu,
ele sunt tot ce poţi avea tu mai bine.
Şi îţi sunt rânduite tocmai spre binele tău.
Slavă veşnică Ţie Dumnezeul şi Tatăl nostru Preabun.
Din inimă Îţi mulţumesc şi eu pentru tot ce mi-ai dăruit Tu, fie dulce fie amar pentru viaţa mea,
căci acum văd şi cunosc că de la Tine erau toate.
Te rog să mă ierţi că am cârtit de atâtea ori împotriva Ta, când am primit ceea ce mi se părea mie atunci că este amar.
O, ce bine văd acum că tocmai aceasta avea să-mi aducă o îndulcire veşnică.
Ajută-mi Te rog Sfinte Tată Bun, ca să ajung la deplina încredinţare că tot ce-ai dai Tu vine de la Tine.
Şi că tocmai aceasta este spre cel mai mare bine al meu.
Amin.
+
Prin văile cu drag senin
adesea uiţi că eşti străin
şi-atunci ajungi pe culmi cu nor
să-ţi aminteşti: eşti călător.
+
Pacea pururea senină
ţi-o dă dragostea fierbinte
şi încrederea deplină
în Cerescul tău Părinte,
- atunci orişice ţi-ar face
şi oricât o să te poarte
tu te duci cu sfântă pace
ori aproape, ori departe
ori la muncă, ori la jertfă,
ori la viaţă, ori la moarte.