Acum îţi suflă vântul
Traian Dorz - Cântările Eterne
Acum îţi suflă vântul a florilor petale
căci anii tăi cei tineri s-au dus pe-a vremii cale
şi-i timpul să stai singur să cugeţi drept şi bine
ce mare hotărâre se cere-acum la tine...
Îţi uscă vântul verii livezile prea goale
căci jumătate viaţa s-a dus pe-a vremii cale
nici astăzi nu stai singur să cugeţi bine oare
ce mare hotărâre îţi cere-o-nştiinţare?
Şi iată vântul toamnei îţi desfrunzeşte toată
grădina vieţii tale, - iar rodul nu se-arată
nici azi nu-i vremea oare să cugeţi singur bine
ce viitor te-aşteaptă cu iarna care vine?
Curând şi vântul iernii va spulbera şi duce
şi frunzele coroanei care-ţi va sta pe cruce
atunci va fi trecută această dulce vreme
de har - şi niciodată Hristos n-o să mai cheme!
... O, nu lăsa să treacă şi ceasu-acesta-n care
mai stăruie de tine o ultimă chemare
aruncă-te-nspre Domnul cu lacrimi şi suspine
şi inima predă-I-o cât încă-I lângă tine!