Am ieșit de la Tatăl, și am venit în lume; acum las lumea, și Mă duc la Tatăl.
După aceste făgăduințe scumpe și adevărate, cu care Domnul și Mântuitorul nostru a mângâiat inimile ucenicilor Săi, El le-a spus deslușit, în acest singur verset, tot marele adevăr mântuitor:
Am ieșit de la Tatăl și am venit în lume, acum las lumea și Mă duc la Tatăl.
Ieșise de la Tatăl, adică din Voința Tatălui, din dragostea Tatălui, din Ființa Tatălui,
Se exteriorizase din Tatăl, ca Aceeași Lumină din Aceeași Lumină.
Ca Aceeași Voință din Aceeași Voință.
Ca Aceeași Fire din Aceeași Fire.
Ca Aceeași Ființă din Aceeași Ființă.
Ieșise pentru o lucrare și pentru o vreme.
- Acum lucrarea se apropia de încheiere și vremea se apropia de împlinire.
Dar până la revederea de Mâine Dimineață în Slavă, va trebui să treacă această noapte de Patimi.
Patimile vor fi trecătoare deși vor fi grele, însă slava de după ele va fi veșnică.
Dar pentru că întunericul va fi atât de puternic
iar firea ucenicilor va fi atât de slabă,
- este nevoie ca să li se îmbărbăteze inima cu un adevăr mai puternic decât acela pe care îl vedeau și îl presimțeau ucenicii.
Iată acest adevăr:
Hristos a fost din Veșnicie Una cu Tatăl, deci: Dumnezeu Atotadevărat, Atotputernic, Atotînțelept, Atotcunoscător.
El tot ce a făcut a făcut prin Voința și prin puterea Sa, în dragostea și în bunătatea Lui pentru mântuirea creaturilor Sale și a Creațiunii Sale.
Tot ce trebuia făcut pentru această mântuire era încă de pe acum făcut.
Încheierea de pe Golgota fiind cunoscută și acceptată mai dinainte de a se fi desfășurat, - era tot așa de împlinită ca și celelalte dinaintea ei care o pregătiseră.
Și care după ele o aduceau neapărat, cum un lanț prin fiecare verigă a sa își trage spre un punct, ultima lui verigă.
Din clipa când prinzi în mâini prima verigă a unui lanț, știi că la timpul său va ajunge aci și cea din urmă, cu găleata plină pe care o trage după ea, care încă de pe când pornește este ca și ajunsă.
Copilul unui vecin rău căzuse într-o fântână adâncă și cu siguranță ar fi pierit acolo înecat în apele adânci, întunecate și reci. Pentru că nimeni nu se găsea să coboare după el ca să-l salveze.
Dar bunul lor vecin zise fiului său: Fiule, iată că nu se găsește nimeni să vină în ajutorul acestui nefericit, vrei tu să te cobori după el?
- Da, tată, a zis fiul ascultător.
Atunci tatăl a luat un vas, l-a legat cu un lanț și cu mâinile lui puternice a slobozit pe fiul său până acolo în adâncul rece și primejdios, al apei întunecate.
Fiul a apucat pe cel căzut care era aproape mort, l-a pus în același vas cu el, iar tatăl i-a scos împreună la lumină și la viață...
Iată în întâmplarea aceasta, este înfățișată toată lucrarea mântuirii noastre.
Așa a fost căderea noastră în păcat,
așa a venit dragostea mântuitoare a Tatălui Ceresc
și Lucrarea Jertfei mântuitoare a Fiului Său Preaiubit Isus Hristos și aducerea mântuitoare a sufletelor noastre la lumină și la viață, prin împreună-lucrarea dragostei Aceluiași Dumnezeu Tatăl și Fiul.
Iată versetul aceste este un singur verset, dar cu două părți: venirea de la Tatăl în lume - și plecarea din lume la Tatăl.
Între aceste două părți nu este un punct, adică o despărțire, ci este o virgulă, adică o scurtă pauză cu urmare.
E tot așa după cum există o veșnică unitate în Dumnezeu Tatăl și Fiul. Doar venirea în lume a fost o scurtă ieșire a Fiului din Tatăl, scurtă cum e virgula din acest verset, între cele două lucrări.
După aceasta, înțelesul al doilea, reintră iarăși deplin în primul înțeles din care ieșise. Reîntregind apoi pe totdeauna, același Adevăr Unic, care era Amândouă de la Început.
Suflete al meu, dă slavă Domnului tău Cel Preaputernic, care S-a îndurat de tine cel căzut în pierzare, deși erai fiul dușmanului Său (Rom. 5, 8-10).
Dă slavă Înțelepciunii și Iubirii lui Dumnezeu, care S-a arătat atât de îndelung răbdător și plin de milă față de starea ta, în care cu siguranță ai fi pierit pe vecii vecilor, fără lucrarea înțeleaptă a nemărginitei Lui iubiri față de mântuirea ta.
Dă slavă veșnică lui Dumnezeu pentru lumina minunată la care te-a readus Jertfa cea mare pe care a făcut-o El pentru tine.
Și nu uita niciodată de cei care încă zac în nefericirea din care pe tine dragostea Lui te-a izbăvit.
Slavă veșnică Ție Atotputernic și Atotștiutor Dumnezeul nostru,
care ai ales Calea Suferinței Tale spre a ne arăta mărimea iubirii Tale pe care o ai față de noi, zidirea Ta căzută în robia vrăjmașului Tău.
Slavă Ție Iubitorul nostru Tată Ceresc pentru dragostea cea mare cu care ne-ai iubit, trimițând pe Fiul Tău să ne scoată din osânda păcatului și a morții.
Slavă Ție Isus Hristos, Fiul Preaiubit al Tatălui, care ai ieșit de la Tatăl și ai coborât după noi ca să ne scoți la lumina Ta minunată și la viața Ta strălucită.
Slavă Ție Duhule Sfinte care ne-ai descoperit toată această mântuire și ne îndrumi spre ea.
Slavă veșnică Ție Doamne Dumnezeul nostru.
Amin.