Acum slobozi în pace...
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Acum slobozi în pace pe robul Tău Stăpâne
spre-odihna cea de astăzi şi slava cea de Mâne
c-ajunge ura nopţii şi-a vânturilor ace
şi arşiţa vegherii - slobozi-mă în pace!
Tu ştii că n-am cui plânge şi nu mai am cui spune
aici zadarnic graiul ar fi să-mi mai răsune
s-au obosit de mine destui - şi nu le pasă
de-ajuns e-acum Stăpâne, - slobozi-mă acasă!
Ajunge a vegherii singurătate lungă,
şi-a bătrâneţii trudă, - Stăpâne Sfânt, ajungă,
cenuşa jertfei arse pe-altar întreagă-mi zace
dezleagă-mă Stăpâne şi mă slobozi în pace!
Spre alţi profeţi şi-ndreaptă acum cei de-astăzi faţa
Stăpâne, fă-le parte de-aceia cu povaţa
pe mine iată lumea tot mai oprit mă ţine
ajungă-acum Stăpâne - slobozi-mă la Tine.
Ai mei s-au dus cu toţii în ţărână şi-n lumină
şi ce-ar mai fi Stăpâne aici să mă mai ţină:
de dulcea Ta Lucrare la nimeni nu-i mai place
de alţi hristoşi vrea lumea, - slobozi-mă în pace...