Adâncuri
Traian Dorz - Cântările Roadelor
Ce plin e râul vieţii de gropi primejdioase
şi de vârtejuri unde nenorociri pândesc...
- O, am văzut pe-atâţia înotători de frunte
pierzându-se-n aceste vârtejuri înecaţi
când n-au băgat de seamă
- ori când s-au prea-ncrezut.
Ce-atrăgător e ochiul vârtejului satanic
ce tare e ispita
ce greu poţi rezista
ce-amăgitor e glasul ce te atrage-n cursă
ce moale, ce plăcută şi dulce e otrava
cu care te momeşte prăpastia de veci!...
Iar cel ajuns aproape de vraja pierzătoare
cu neputinţă este, ades, a fi salvat
fiindcă se uneşte şi el cu ucigaşul
luptând în contra celui ce vrea a-l mântui.
Iar cei ce stau pe-alături l-încurajează-n rău.
- O, ochi fără ştiinţă
şi suflet fără minte
- nu vă lăsaţi prea lesne atraşi şi nimiciţi!
Privirea ce vă cheamă
şi vraja ce vă-ncântă
e şoapta blestemată a şarpelui călău:
nu vă lăsaţi viaţa zdrobită pentru veci!
Vârtejul poftei lumii e gura gropii voastre
plăcerile deşarte sunt flăcări ce vă ard
vârtejul ţine-o clipă
iar iadul ţine veşnic
plăcerea e-o părere
dar focu-i adevăr
Hristos vrea să vă scape...
o, nu vă-mpotriviţi!