Adevărata prețuire
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Dacă cineva ar putea să ne cumpere pe noi cu atâta preț cu cât merităm după valoarea noastră adevărată.
Și dacă ar putea să ne vândă cu atâta cât credem noi, după părerea noastră că merităm
- dintr-un singur târg s-ar îmbogăți.
Pentru că fiecare avem despre noi o părere nespus mai mare decât se cuvine în adevăr.
Numai cel smerit face nespus mai mult decât se prețuiește el însuși.
2 - Frica nu stă în caracterul omului ci stă în păcatul lui. Câtă vreme omul este nevinovat - el n-are frică. Și cu cât este mai vinovat, cu atâta este mai fricos.
3 - Doamne Isuse, Bunule Păstor Ceresc, fă-ne să-Ți auzim glasul Tău cel bun, ori de câte ori ne rătăcim, pentru ca să ne grăbim iarăși către Tine, înainte de a fi sfâșiați de fiarele diavolului.
Învață-ne să ne conducem și pe mielușeii noștri pe căile Tale neprihănite, către viața veșnică.
4 - Singurătatea sufletului mi-o simt cel mai mult și cel mai apăsător, mai ales în locurile unde sunt în mijlocul gloatei...
dar durerea inimii mele mi-o îndur cel mai greu acolo unde sunt în mijlocul veseliilor zgomotoase.
Fiindcă acolo sunt locurile cele mai fără Hristos.
5 - Există hotare peste care n-avem voie să trecem chiar dacă imediat dincolo de ele ne-am găsi potolirea foamei, stâmpărarea setei sau adăpostul frigului.
Mântuitorul ispitit, a refuzat ceea ce nu-I dădea Dumnezeu, ci Satana, de aceea a biruit. Voia mai bine să moară de foame decât să mănânce o pâine neprimită din Mâna lui Dumnezeu.
Adam n-a făcut așa. El a primit ceea ce îi îmbie șarpele, de aceea a căzut.
Să învățăm și noi unde este hotarul peste care n-avem voie să trecem.
6 - Cel mai mare păcat este acela de a nu te mulțumi cu ceea ce ți se dă de Dumnezeu cu dreptate și cinstit.
Toate păcatele vin din această nemulțumire. Diavolul atunci vine să-ți îmbie ispita când ești flămând... El știe ce repede cade cel biruit de foame.
Dar mai bine mori la ușa lui Dumnezeu decât să te hrănești de la masa diavolului.
7 - Mai bine să mănânci o pâine uscată și amară, dar din Mâna lui Dumnezeu, decât un cozonac dulce din a lui Satana.
Mai bine să mă sting uscat de foame și de sete la ușa neprihănirii decât să mă veselesc la masa păcatului.
Fiindcă Dumnezeu mă poate învia iarăși dacă mor pentru El, - dar păcatul mă ucide totdeauna și pe veci, dacă mă robesc lui.
8 - Egoismul este păcatul care ne desparte cel mai repede de Dumnezeul nostru care este Dumnezeul dărniciei.
Cel ce se iubește numai pe sine este cel mai urât în fața bunătății lui Dumnezeu care îi iubește pe toți.
Dragostea este singura neprihănire care ne unește cel mai sigur cu Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este dragoste - și totdeauna cele ce sunt de același fel se unesc între ele.
9 - Ce cumplit a ajuns astăzi acest creștinism fără Hristos, fiindcă oamenii s-au obișnuit să se mulțumească numai cu o religie - și nu mai au nevoie de Dumnezeu.
Religia se mulțumește cu banul omului sau cu vorba lui, - și nu mai are nevoie de sufletul său.
Iar omul dă orice, numai să nu-și dea inima sa.
Dumnezeu îi cere inima. De aceea omul vine așa de greu la Dumnezeu, dar merge ușor la orice religie.
10 - La Nașterea Mântuitorului nostru Isus Hristos, au cântat mulți, - iar la moartea Lui au plâns puțini.
Pentru că a cânta este foarte ușor, pe când a plânge este foarte greu.
11 - Cei ce văd numai cele ce se văd, - sunt niște orbi.
Cei ce trăiesc numai viața trupească, sunt niște morți.
Cei ce aud numai cuvintele - sunt niște surzi.
Cei ce umblă numai cu picioarele, sunt niște ologi
și cei ce se îmbrățișează numai cu trupul - sunt numai niște animale.
12 - Când îți este lumea prea aproape, îți este Dumnezeu prea departe.
Când îți este prea ușoară viața, îți va fi prea grea moartea.
Când râzi prea mult în lumea asta, o să plângi prea mult în cealaltă.
Gândește-te la toate acestea cel mai târziu până cu o zi înaintea morții tale, pentru că cel mai devreme cu o clipă după moartea ta, va fi prea târziu pe vecii vecilor.
13 - Cel mai vinovat răufăcător este acela care întrebuințează niște mijloace frumoase pentru un scop urât
și niște cuvinte cerești, pentru un scop satanic.
Nu vă lăsați înșelați de mijloace, - priviți la scop.
Nu vă lăsați înșelați privind vorbele, - uitați-vă la fapte.
Oricine ajută pe un nelegiuit, se face vinovat de păcatul lui. Nelegiuiții duhovnicești sunt cei mai vinovați dintre toți, fiindcă ei nu păgubesc numai pe oameni, ci Îl jefuiesc și pe Dumnezeu, prădând Casa Sa.
14 - Creștin devii numai în clipa când te naști din nou, din Cuvântul și din Duhul Sfânt.
Nașterea din nou este naștere din nou, nu botezul.
Apa este Cuvântul lui Dumnezeu, nu apa pământească.
Și singură nașterea din nou dă făptura duhovnicească cu care moștenim Împărăția lui Dumnezeu.
Dar nașterea din Duhul este numai aceea care are roadele Duhului Sfânt și dovada Lui prin trăire, nu prin vorbe lăudăroase și goale.
15 - Cât ține ispita, atâta trebuie să țină și lupta noastră cu ea.
Și cât ține lupta aceasta, atâta trebuie să țină și rugăciunea noastră, postul nostru și vegherea noastră.
Nici lupta fără rugăciune, nici rugăciunea fără luptă nu pot birui.
Numai amândouă aduc biruința sigură.
16 - Să ne rugăm puternic și neîncetat unul pentru altul.
Când știm că oricine se roagă pentru noi, avem cea mai mare putere în luptele noastre și cel mai frumos spor în munca noastră.
Biruința se câștigă mai întâi în rugăciune și apoi în lupta cu vrăjmașul și cu ispita.
17 - Magii și-au ridicat ochii în sus - și apoi au aflat drumul pe care îl pierduseră.
Când pierzi calea Domnului, când pierzi drumul cel bun, ridică-ți ochii în sus, prin rugăciune - și o vei afla iarăși.
18 - Nimeni nu-I poate cere lui Dumnezeu atât de mult cât El să nu-i poată face, numai dacă rugăciunea prin care cere aceasta este plină de atâta credință ca să merite cât cere.
19 - Cele mai multe rugăciuni spre Dumnezeu, nu sunt de cerere, ci de laudă și de mulțumire.
Aceasta este dovada că tot ce avem nevoie Dumnezeu ne dă chiar mai înainte de a I le cere,
sau îndată după ce I le-am cerut.
20 - Tot ce ni se pare că avem, nu este al nostru, ci este bunul lui Dumnezeu. Numai ceea ce suntem gata să le dăm altora din aceste bunuri care sunt ale lui Dumnezeu, dar le stăpânim noi, - acelea devin cu adevărat ale noastre.
În veșnicie vom avea numai ceea ce am dat altora, fără să așteptăm nimic în schimb.