Al 2-lea popas din drumul Crucii

Mântuitorul Își ia Crucea pe umeri

Când Iisus Mântuitorul ieși din curtea lui Pilat, un slujbaș Îi puse pe umeri Crucea pe care urma să fie răstignit. Iisus era slăbit de răni și bătăi, dar nu șovăi și nu Se tulbură. El luă cu desăvârșită liniște Crucea ce I se dădu. Acesta este al doilea popas din drumul Crucii.

Creștinilor! Aplecați-vă și vă rugați, căci iată-L acum pe Mântuitorul pornit spre Golgota cu Crucea pe umeri. O gloată fioroasă Îl însoțește. În urma Lui merg soldați cu sulițe lungi, merge gloata beată de furie, alături pășește și Caiafa, mulțumit de izbânda ce a avut-o. Toată gloata este împotriva Domnului. Toți abia așteaptă să-L vadă murind în chinuri.

Iisuse Bunule! Tu n-ai pe nimeni lângă Tin e în aceste clipe grele. Maica Ta încearcă să se apropie de Tine, dar e oprită de soldați. Te-au părăsit și Apostolii!

Unde ești, Petre, cel care te lăudai că mergi și la moarte cu Mântuitorul? Unde sunteți voi, cei tămăduiți de Domnul?

Dar pe Mântuitorul nu-L tulbură și nu-L întunecă această părăsire. El merge în fruntea gloatei ca o lumină. Blândețea, liniștea și bunătatea strălucesc în fața Lui ca o lumină într-o noapte de întuneric și de ură. Iar Crucea e grea, începe să fie tot mai grea. Pe umerii Mântuitorului apasă nu numai lemnul din Cruce, ci apasă și toate păcatele noastre. În Crucea din spatele Mântuitorului s-au strâns toate păcatele lumii, toată pedeapsa și toată osânda acestor păcate.