Al patrulea cuvânt
Traian Dorz - Istoria unei Jertfe Vol. 4
Slăvit să fie Domnul, acum că am ajuns și la capătul acestui ogor.
În patru parcele mi-a fost măsurat și împărțit mie de către Bunul meu Stăpân ceresc câmpul acestei semănături. Și iată că până ieri am strâns în trei stoguri snopii chinuiți ai acestei munci, adunați cu atâtea sudori și lacrimi.
Astăzi iată-mă la a patra și ultima mea parcelă, reușind odată cu venirea nopții să-mi isprăvesc de strâns ultimul meu stog de snopi (Psalm 126,5-6).
Acum, Bunul meu Stăpân ceresc, iată aici toată aria mea, cu tot rodul ce mi-a mai rămas după ce și-au luat răpitoarele prada lor. După ce mi-au pârjolit-o arșițele ce era al lor. Și după ce mi-au înăbușit și spinii ce era rânduit pentru ei.
Adevărule necruțător, ia ciurul Tău sfânt și cerne până va rămâne numai bobul curat și sănătos.
Apoi vino tu fiul și urmașul Domnului, apleacă-ți genunchii și strânge cu încredere. Tot ce a fost pleavă a zburat-o Cel Milostiv, și tot ce a fost gunoi a ars cel necruțător. Ceea ce a rămas este numai grâu de 30, de 60 și de 100 (Matei 13,8).
Veniți toți cei flămânzi, strângeți și folosiți cu grijă și cumpătare, căci poate iarna ce vine va fi aspră. Drumul prin pustiul vostru poate fi încă lung...
Iar până la Primăvara Dulce mai poate fi mult. Strângeți și îngrijiți să aveți îndeajuns pentru voi - și să mai puteți da și altora.
Slăvit să fie Domnul!
La Crăciunul anului 1988.
Fr. Traian Dorz.