Al patrulea cuvânt
Traian Dorz - Istoria unei Jertfe Vol. 4
Slăvit să fie Domnul, acum că am ajuns şi la capătul acestui ogor.
În patru parcele mi-a fost măsurat şi împărţit mie de către Bunul meu Stăpân ceresc câmpul acestei semănături. Şi iată că până ieri am strâns în trei stoguri snopii chinuiţi ai acestei munci, adunaţi cu atâtea sudori şi lacrimi.
Astăzi iată-mă la a patra şi ultima mea parcelă, reuşind odată cu venirea nopţii să-mi isprăvesc de strâns ultimul meu stog de snopi (Psalm 126,5-6).
Acum, Bunul meu Stăpân ceresc, iată aici toată aria mea, cu tot rodul ce mi-a mai rămas după ce şi-au luat răpitoarele prada lor. După ce mi-au pârjolit-o arşiţele ce era al lor. Şi după ce mi-au înăbuşit şi spinii ce era rânduit pentru ei.
Adevărule necruţător, ia ciurul Tău sfânt şi cerne până va rămâne numai bobul curat şi sănătos.
Apoi vino tu fiul şi urmaşul Domnului, apleacă-ţi genunchii şi strânge cu încredere. Tot ce a fost pleavă a zburat-o Cel Milostiv, şi tot ce a fost gunoi a ars cel necruţător. Ceea ce a rămas este numai grâu de 30, de 60 şi de 100 (Matei 13,8).
Veniţi toţi cei flămânzi, strângeţi şi folosiţi cu grijă şi cumpătare, căci poate iarna ce vine va fi aspră. Drumul prin pustiul vostru poate fi încă lung...
Iar până la Primăvara Dulce mai poate fi mult. Strângeţi şi îngrijiţi să aveţi îndeajuns pentru voi - şi să mai puteţi da şi altora.
Slăvit să fie Domnul!
La Crăciunul anului 1988.
Fr. Traian Dorz.