Alte atacuri ale satanei

Sus pe Golgota, diavolul e biruit definitiv

Am scris despre cum a biruit Isus cele 3 atacuri ale satanei în pustie. Trebuie însă să știm că n-au fost acele atacuri cele dintâi și cele din urmă. Isus Mântuitorul a stat neîncetat în luptă cu ispitele vicleanului diavol. Chiar și despre atacul în pustie scrie Evanghelia că a ținut întruna 40 de zile. Și a fost ispitit de diavolul timp de 40 de zile... și după ce L-a ispitit în toate felurile, a plecat de la El până la o vreme (Luca 4, 2 și 13). Adică precum se vede, ispita din pustie, cea istorisită în Evanghelie, a fost numai culmea atacului. Mântuitorul mai avusese de lucru cu ispitele diavolului. Și a mai avut și după biruința din pustie, precum spune Evanghelia că a plecat de la El diavolul, numai până la o vreme.

În multe feluri și chipuri a mai încercat diavolul să se apropie cu ispitele lui de Isus. Amintesc numai câteva din cele mai mult grăitoare despre cât de șiret și viclean e diavolul. Într-un loc spune Evanghelia că apropiindu-se ceasul cel mare al Jertfei de pe Cruce, Isus a început să-Și prepare învățăceii spunându-le că va fi omorât în Ierusalim și a treia zi va învia. La asta, Petru apostolul, a început să-L mustre pe Domnul zicând: Să Te ferească Dumnezeu, să nu Ți se întâmple așa ceva! Dar Isus S-a întors și a zis lui Petru: Înapoia Mea satano! căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu (Matei 16, 21-23). Mântuitorul a înțeles îndată că în dosul vorbelor lui Petru era Satana care umbla să-L scape pe Mântuitorul de Jertfa Crucii, ca prin asta să zădărnicească planul mântuirii noastre. Gândurile lui Petru nu erau gândurile lui Dumnezeu, ci ale diavolului. De aceea Se întoarce Isus către Petru cu vorbele: Înapoia Mea satano!. ceea ce pe înțelesul adevărat s-ar traduce așa: Ce? Iară ai venit satano să Mă ispitești?... cară-te! pleacă îndată de aici! Vedeți cât de șiret e diavolul! El se ascunde în dosul lui Petru apostolul.

O altă ispită și mai șireată se află în Evanghelia de la Ioan cap. 12, 20-28. În săptămâna cea mare, când Isus Se pregătea pentru Jertfa cea mare, ne spune Evanghelia de mai sus că au venit niște greci din Grecia să-L vadă pe Isus. Ei erau plini de râvnă pentru adevărul și lumina Evangheliei și, probabil, L-au poftit pe Isus să meargă în țara lor. Domnului Isus I se deschidea o ușă de scăpare... I se deschidea o lume nouă care-L aștepta cu toată dragostea. Numai cât această ușă era deschisă de Satana. În dosul grecilor era Satana care încerca să-L abată, încerca să-L scape pe Domnul de Jertfa Crucii. Ah, ce vicleșug mare era și aici! Satana se ascunsese în dorul și râvna grecilor care căutau lumina și adevărul Evangheliei și Îl pofteau pe Isus în țara lor. Însă Domnul a priceput îndată ispita satanei. Drept răspuns - ne spune Evanghelia - Isus le-a zis grecilor: A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul Omului... Acum sufletul Meu este tulburat (în vederea Crucii). Și ce voi zice?... Tată izbăvește-Mă din ceasul acesta? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta (Ioan 12, 20-27). Ispita satanei n-a reușit. El s-a retras iarăși bătut și biruit.

Cele mai furioase atacuri le-a dat apoi Satana în drumul Golgotei și sus pe Golgota. Când se apropia ceasul cel mare al Jertfei de pe Cruce, diavolul căuta în tot chipul să zădărnicească acest plan al mântuirii noastre. Pe întreg drumul Golgotei, diavolul a aprins mereu ura în sufletul iudeilor și ostașilor să-L bată și să-L batjocorească tot mai cumplit pe Domnul în nădejdea că Domnul Își va pierde răbdarea, Se va împotrivi, va face atare minune, va lovi pe batjocoritori și prin asta s-ar zădărnici planul mântuirii oamenilor.

Dar Domnul nu Se împotrivi. El răbdă în liniște cumplitele bătăi și batjocuri. Când Satana văzu că Domnul rabdă și cuiele, se îngrozi și mai mult, iar când Crucea se înălță în vârful Golgotei, tot iadul se cutremură. Diavolul mai făcu o ultimă încercare. În fața Crucii, el nu lăsă să se trezească mila în chinuitorii Domnului, ci trezi din nou ura în sufletul lor. Diavolul puse în gura lor fel de fel de hule și batjocuri la adresa Domnului. Era ultima zvârcolire a satanei, ultimul lui atac.

Dar Domnul răbdă până la sfârși toate suferințele. Când totul era gata, El a strigat: S-a sfârșit... Era un strigăt de biruință. Jertfa cea mare era gata. Diavolul era definitiv biruit. În cutremurul ce s-a făcut când Isus Și-a împlinit chemarea, era și strigătul de durere al satanei, era și cutremurul iadului. În aceste clipe, cerul și pământul răsunau de cântecul biruinței: Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia (diavolul) va fi aruncat afară (Ioan 12, 31). În cutremurul de pe Golgota era și trosnetul scaunului în care se așezase diavolul ca domnitor și stăpânitor al pământului.