S-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, și au zis: Domnule, am vrea să vedem pe Isus.
O, cât de zguduitor este strigătul acesta care cu urechile sufletului îl poți auzi ca pe un tânguitor geamăt, al întregii omeniri,
ca pe o cutremurătoare poruncă, spre toți vestitorii Evangheliei și ca pe cea mai mare și mai adâncă nevoie a tuturor sufletelor omenirii întregi.
De nimic n-are atât de multă nevoie orice suflet omenesc ca de Hristos, după nimic nu strigă sufletul fiecărui om cu o sete mai arzătoare, ca după Isus, cu o sete mai mare decât setea de El.
Nici o fericire nu-i mai mare ca prezența lui Hristos între noi
și nici o nefericire nu-i mai mare ca lipsa Lui.
Numai puțin dacă avem deschiși ochii unei minți adevărate, putem citi pe fața chinuită a întregii omeniri și a fiecărui om în parte dureroasa lipsă de Hristos.
Toate lipsurile tuturor oamenilor sunt numai din cauza lipsei lui Hristos din ei și dintre ei.
În ochii sufletești ai tuturor nu se poate citi nimic mai puternic decât adânca lor trebuință:
- Am vrea să vedem pe Isus!
Setea cu care bieții oameni urmăresc evenimentele,
setea cu care cercetează bisericile,
setea cu care citesc cărțile,
setea cu care caută auzirea Cuvântului,
setea cu care așteaptă și doresc pe vestitorii Domnului,
setea aceasta sub toate formele ei, nu este altceva decât marea trebuință a sufletului omenesc de a-L vedea pe Isus, de a-L afla și a-L avea pe Dumnezeu.
În lumea aceasta au fost mulți oameni mari, multe nume vestite, mulți îndrumători aleși...
Omenirea a avut mulți binefăcători în toate timpurile, care i-au căutat fericirea, prin tot ce au crezut ei că-i pot ajuta și ușura viața omenirii și oamenilor pe pământ.
Dar cei mai mari binefăcători ai omenirii au fost în toate timpurile și în toate locurile, acei care le-au arătat oamenilor pe Hristos.
Acei care nu numai cu cuvântul lor puternic, luminos și fierbinte,
dar mai ales, cu viața lor curată, binefăcătoare și smerită,
au arătat strălucit și vrednic pe Hristos Viu și Adevărat, în fața semenilor lor.
Chemându-i la cunoașterea, la părtășia și la mântuirea Lui în așa fel încât toți cei care i-au văzut pe ei L-au auzit pe El.
Și cine s-a luat pe urmele lor au ajuns fericiți la Hristos (Filip. 3, 17; 1 Cor. 11, 1; 1 Tes. 1, 6).
Frate vestitor al lui Hristos și păstor al sufletelor dornice după hrana Lui,
te rog ia bine seama la nevoia turmei pe care o păstorești
și la cea mai arzătoare rugăminte pe care ți-o fac cei ce vin să te vadă,
și cei ce vin să te asculte. Auzi glasul sufletelor lor zicându-ți:
- Am vrea să-L vedem pe Isus, am vrea să-L ascultăm pe Hristos...
Ascultă această strigare dureroasă și adâncă!
Poartă-te în așa fel,
vorbește în așa fel,
ai grijă să umbli totdeauna în așa fel,
încât ascultătorii tăi să spună în urma ta, nu ce frumos ai vorbit tu, ci ce minunat este Isus!
Un vestitor al Domnului printre păgâni nu știa cum să mai spună unor suflete cât de Bun este Isus, ci odată le-a zis:
- Isus este... așa ca mine...
Atunci toți bieții păgâni care îl cunoșteau pe acest credincios și vedeau viața lui, au strigat:
- Atunci iubim și primim pe Isus!
- O, să dea Bunul Dumnezeu ca toți cei care vorbesc în Numele lui Isus,
și toți cei care stau în slujba Evangheliei Lui,
și toți cei care se ridică să îndrume sufletele spre viață,
- să-L mărturisească pe Isus cu o asemenea putere și roadă, încât toți să-L vadă pe El în ei.
Facă Domnul ca toți care se vor întoarce de la auzirea cuvintelor noastre, să poată spune cu bucurie: am văzut pe Isus.
Slavă veșnică Ție Doamne Lumina și Bucuria sufletelor noastre,
Slavă Ție care umpli orice gol,
care saturi orice foame
și îndestulezi orice trebuință.
Slavă Ție care nu încetezi să ni Te dăruiești spre potolirea tuturor nevoilor noastre.
Tu ești Lumina după care însetează cunoașterea noastră,
Tu ești Apa cea Vie după care alergăm,
Tu ești Pâinea de care flămânzim cu toții,
Tu ești Fericirea adevărată...
- dar pentru că nu Te vedem,
pentru că nu avem cine să ni Te arate cu putere,
mulți dintre noi căutăm fericirea noastră în altcineva...
O căutăm unde n-a fost niciodată și nu va fi niciodată.
O căutăm în bani, în avuții, în glorie, în slava acestei lumi, în plăcerile dezgustătoare ale păcatului -
și ne amăgim astfel rând pe rând deznădăjduiți unii după alții.
Binecuvântați să fie veșnic acei mari binefăcători ai noștri care ni Te arată pe Tine Isuse, și care luptă, aleargă, suferă și se jertfesc în Dumnezeiasca datorie de a ni Te arăta nouă tuturor pe Tine, adică toate fețele Tale frumoase: iubirea Ta, răbdarea Ta, lumina Ta, mântuirea și pilda Ta.
Te rugăm sporește tot mai mult numărul acesta printre noi Doamne Isuse,
căci dintre toți binefăcătorii noștri aceștia sunt cei mai mari și cei mai puțini.
Amin.