Amară e lumina
Traian Dorz - Cântările Eterne
Amară e lumina venită prea târziu
când lacrima neplânsă se varsă pe-un sicriu
când floarea neadusă se-aşează pe-un mormânt
şi prea tăcut se uită al dragostei cuvânt.
Nu-ntârzia când soţul te-aşteaptă-nlăcrimat
du-i dragostea curată şi doru-mbrăţişat
căci în zadar e plânsul când timpul a trecut
nici mii de doruri spuse nu şterg un dor tăcut.
Nu-ntârzia când mama te-aşteaptă-n prag plângând
du-i lacrima iubirii - şi-un semn de oarecând
căci în zadar vei merge cu plânsul la sicriu
cât lacrima de-acuma nu-s mii de mai târziu.
Nu-ntârzia când Domnul te-aşteaptă să-I descui
vei sta-n curând cu spaimă şi tu la uşa Lui
şi dacă tu-ţi pui uşii acum zăvorul greu
aşa-ţi va pune mâine şi ţie Dumnezeu.
Cumplită-i deşteptarea din visu-nşelător
greu plâns e cel ce-aşteaptă pe râsul cel uşor
şi-amară e lumina venită prea târziu
nebun e cel ce-aşteaptă un plâns pân-la sicriu!