Amară e lumina
Traian Dorz - Cântările Eterne
Amară e lumina venită prea târziu
când lacrima neplânsă se varsă pe-un sicriu
când floarea neadusă se-așează pe-un mormânt
și prea tăcut se uită al dragostei cuvânt.
Nu-ntârzia când soțul te-așteaptă-nlăcrimat
du-i dragostea curată și doru-mbrățișat
căci în zadar e plânsul când timpul a trecut
nici mii de doruri spuse nu șterg un dor tăcut.
Nu-ntârzia când mama te-așteaptă-n prag plângând
du-i lacrima iubirii - și-un semn de oarecând
căci în zadar vei merge cu plânsul la sicriu
cât lacrima de-acuma nu-s mii de mai târziu.
Nu-ntârzia când Domnul te-așteaptă să-I descui
vei sta-n curând cu spaimă și tu la ușa Lui
și dacă tu-ți pui ușii acum zăvorul greu
așa-ți va pune mâine și ție Dumnezeu.
Cumplită-i deșteptarea din visu-nșelător
greu plâns e cel ce-așteaptă pe râsul cel ușor
și-amară e lumina venită prea târziu
nebun e cel ce-așteaptă un plâns pân-la sicriu!