Filip s-a dus și a spus lui Andrei, apoi Andrei și Filip au spus lui Isus.
Străinii care doresc să-L vadă pe Isus, au văzut mai întâi pe Filip, ucenicul lui Isus.
Privind la fața și la viața ucenicului ei au spus că doreau să-L vadă pe Învățătorul său.
Privind la umblarea lui Filip oamenii au dorit să-L afle pe Isus...
O, ce binecuvântat este un astfel de ucenic!
Iată-l pe Filip, acest ucenic credincios care din prima zi când L-a aflat pe Hristos a căutat mereu să aducă la Isus pe toți cei care nu-L cunoșteau pe Domnul începând cu Natanael (Ioan 1, 45).
A făcut mereu acest lucru bun cu multă smerenie, dragoste și sinceritate.
Cu smerenie, pentru că el a întrebat mereu pe altul socotindu-l mai mare ca el.
Cu dragoste, pentru că el n-a făcut niciodată singur.
Cu sinceritate, pentru că tot ce a făcut era din toată inima.
Acum Filip se duce și spune lui Andrei...
Lui Andrei de care Domnul Se folosise la chemarea fratelui său Petru,
De Andrei care era mai dinainte decât el, ucenic al Domnului, Filip s-a simțit legat tot timpul.
Și față de el a avut mereu un respect deosebit.
Iată și de această dată Filip n-a vrut să facă singur nimic din ceea ce privea pe Domnul.
N-a trecut peste cei mai dinainte decât el, chiar dacă nici unul nu era numit mai mare dintre ei.
Întâietatea celor credincioși nu se impune prin porunci, ci se recunoaște prin merite, prin smerenie, prin dragostea și prețuirea ostenelilor sfinte.
Valorile lui Hristos nu se recunosc după eticheta dinafară - ci după aurul dinăuntru.
Vasele lui Hristos nu se recomandă prin înfățișarea și îmbrăcămintea exterioară mai întâi - ci prin conținutul, prin rezonanța, prin strălucirea lor lăuntrică.
Înfățișarea dinafară vine după aceea.
Numai cei goi pe dinăuntru, umblă să-și înfățișeze împodobită partea dinafară a lor, crezând că aceasta poate înlocui ceea ce nu au înăuntrul vieții și în bogăția inimii lor.
Dumnezeu i-a descoperit că trebuie să lucreze în unitate cu frații săi, în ascultare de ei,
și că trebuie să ceară și să urmeze părerea celor mai cu vază din Evanghelia Domnului, a fraților săi, de aceeași învățătură și credință.
care nu intră prin Ușa cea Sfântă cu o înnoire sfântă spre o viață sfântă -
numai aceia, pot umbla și face de capul lor fără să asculte de ceilalți frați,
fără să întrebe pe nici unii,
și fără să le pese de nimeni,
așa cum a făcut Iuda, vânzătorul Domnului.
Vai de un astfel de ucenic,
vai va fi de sufletul lui,
și vai va fi de cei care au căzut pe mâna lui și umblă călăuziți de el.
Trebuie să ne rugăm mereu și să veghem mereu ca Domnul să ferească turma Lui de orice astfel de păstori. Și s-o ferim și noi.
Preabunule Isuse, Domnul și Mântuitorul sufletelor noastre,
Te rugăm să dăruiești mereu Bisericii Tale păstori și mărturisitori plini de sinceritate, de smerenie și de dragoste,
față de Tine și față de ai Tăi.
Binecuvântează Doamne Isuse pe toți ucenicii Tăi, care în slujba Ta, nu fac nimic fără să întrebe și să țină seama de frații lor mai mari sau mai mici, pe frații și surorile lor, care sunt și ei iubitori și ascultători de Tine.
Binecuvântează Doamne Isuse pe toți frații și surorile noastre care împreună cu noi le-ai chemat să lucreze cu un gând pentru înaintarea Evangheliei Tale (Filip. 4, 3).
Pe toți acei a căror nume este scris împreună cu al nostru, în Cartea Vieții.
Și răsplătește Doamne fiecăruia din ei dragostea, sinceritatea și smerenia cu care au ajutat Lucrarea Ta și pe lucrătorii Tăi, în anii și în clipele când ajutorul lor era atât de necesar.
O, Doamne Isuse, cu atât cu cât Te rugăm mai mult, să sporești numărul ucenicilor credincioși și buni, care întreabă de frați și se supun sfaturilor frățești,
- cu atâta Te vom ruga și mai mult, să izbăvești Lucrarea Ta de toți cei răzvrătiți, îndărătnici, neascultători și nechibzuiți, care nu întreabă și nu ascultă pe nimeni.
Amin.
+
Fiul meu tu cu stricații nu te-mprieteni nicicând
prietenia lor cu tine te va nimici-n curând,
ei sunt prieteni doar să strice, iar de tine se slujesc
să le-ajuți sau să le-acoperi stricăciunea ce-o trăiesc.