Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus.
Străinii care doresc să-L vadă pe Isus, au văzut mai întâi pe Filip, ucenicul lui Isus.
Privind la faţa şi la viaţa ucenicului ei au spus că doreau să-L vadă pe Învăţătorul său.
Privind la umblarea lui Filip oamenii au dorit să-L afle pe Isus...
O, ce binecuvântat este un astfel de ucenic!
Iată-l pe Filip, acest ucenic credincios care din prima zi când L-a aflat pe Hristos a căutat mereu să aducă la Isus pe toţi cei care nu-L cunoşteau pe Domnul începând cu Natanael (Ioan 1, 45).
A făcut mereu acest lucru bun cu multă smerenie, dragoste şi sinceritate.
Cu smerenie, pentru că el a întrebat mereu pe altul socotindu-l mai mare ca el.
Cu dragoste, pentru că el n-a făcut niciodată singur.
Cu sinceritate, pentru că tot ce a făcut era din toată inima.
Acum Filip se duce şi spune lui Andrei...
Lui Andrei de care Domnul Se folosise la chemarea fratelui său Petru,
De Andrei care era mai dinainte decât el, ucenic al Domnului, Filip s-a simţit legat tot timpul.
Şi faţă de el a avut mereu un respect deosebit.
Iată şi de această dată Filip n-a vrut să facă singur nimic din ceea ce privea pe Domnul.
N-a trecut peste cei mai dinainte decât el, chiar dacă nici unul nu era numit mai mare dintre ei.
Întâietatea celor credincioşi nu se impune prin porunci, ci se recunoaşte prin merite, prin smerenie, prin dragostea şi preţuirea ostenelilor sfinte.
Valorile lui Hristos nu se recunosc după eticheta dinafară - ci după aurul dinăuntru.
Vasele lui Hristos nu se recomandă prin înfăţişarea şi îmbrăcămintea exterioară mai întâi - ci prin conţinutul, prin rezonanţa, prin strălucirea lor lăuntrică.
Înfăţişarea dinafară vine după aceea.
Numai cei goi pe dinăuntru, umblă să-şi înfăţişeze împodobită partea dinafară a lor, crezând că aceasta poate înlocui ceea ce nu au înăuntrul vieţii şi în bogăţia inimii lor.
Dumnezeu i-a descoperit că trebuie să lucreze în unitate cu fraţii săi, în ascultare de ei,
şi că trebuie să ceară şi să urmeze părerea celor mai cu vază din Evanghelia Domnului, a fraţilor săi, de aceeaşi învăţătură şi credinţă.
care nu intră prin Uşa cea Sfântă cu o înnoire sfântă spre o viaţă sfântă -
numai aceia, pot umbla şi face de capul lor fără să asculte de ceilalţi fraţi,
fără să întrebe pe nici unii,
şi fără să le pese de nimeni,
aşa cum a făcut Iuda, vânzătorul Domnului.
Vai de un astfel de ucenic,
vai va fi de sufletul lui,
şi vai va fi de cei care au căzut pe mâna lui şi umblă călăuziţi de el.
Trebuie să ne rugăm mereu şi să veghem mereu ca Domnul să ferească turma Lui de orice astfel de păstori. Şi s-o ferim şi noi.
Preabunule Isuse, Domnul şi Mântuitorul sufletelor noastre,
Te rugăm să dăruieşti mereu Bisericii Tale păstori şi mărturisitori plini de sinceritate, de smerenie şi de dragoste,
faţă de Tine şi faţă de ai Tăi.
Binecuvântează Doamne Isuse pe toţi ucenicii Tăi, care în slujba Ta, nu fac nimic fără să întrebe şi să ţină seama de fraţii lor mai mari sau mai mici, pe fraţii şi surorile lor, care sunt şi ei iubitori şi ascultători de Tine.
Binecuvântează Doamne Isuse pe toţi fraţii şi surorile noastre care împreună cu noi le-ai chemat să lucreze cu un gând pentru înaintarea Evangheliei Tale (Filip. 4, 3).
Pe toţi acei a căror nume este scris împreună cu al nostru, în Cartea Vieţii.
Şi răsplăteşte Doamne fiecăruia din ei dragostea, sinceritatea şi smerenia cu care au ajutat Lucrarea Ta şi pe lucrătorii Tăi, în anii şi în clipele când ajutorul lor era atât de necesar.
O, Doamne Isuse, cu atât cu cât Te rugăm mai mult, să sporeşti numărul ucenicilor credincioşi şi buni, care întreabă de fraţi şi se supun sfaturilor frăţeşti,
- cu atâta Te vom ruga şi mai mult, să izbăveşti Lucrarea Ta de toţi cei răzvrătiţi, îndărătnici, neascultători şi nechibzuiţi, care nu întreabă şi nu ascultă pe nimeni.
Amin.
+
Fiul meu tu cu stricaţii nu te-mprieteni nicicând
prietenia lor cu tine te va nimici-n curând,
ei sunt prieteni doar să strice, iar de tine se slujesc
să le-ajuţi sau să le-acoperi stricăciunea ce-o trăiesc.