Apoi S-a plecat iarăși și scria cu degetul pe pământ.
Clipa cât S-a ridicat Isus, ca să le spună privindu-i în ochi, cuvintele de mai sus, - a fost de-ajuns pentru conștiințele lor.
Unii spun că Mântuitorul, cunoscând păcatele ascunse ale fiecăruia dintre cei care nu încetau să-L întrebe, după cum se apropiau de El, le scria fiecăruia păcatele pe care le săvârșiseră.
Astfel, fiecare simțindu-se descoperit și cu nelegiuirea sa dată pe față,
se retrăgea înapoi rușinat și îngrozit.
Uneori e penibil să privești prăbușirea oamenilor mândri și îngâmfați.
Îți pleci ochii sau îți întorci fața de la o astfel de priveliște, spre a nu le mai mări și prin aceasta, chinul, și așa destul de amar.
Orice om simțit, când vede o cădere pe care n-o poate împiedica, își ferește privirea ca să nu se bage de seamă că a văzut.
Când cade cineva, îl ustură uneori mai mult privirea celor care s-au uitat la el, și râd, decât mâna care poate și-a rupt-o căzând.
Toată trufia fariseilor se prăbușea atunci în rușine și în noroi.
Mântuitorul scria fiecăruia,
îi scria și tăcea,
îi spunea numai personal în scris, oricui îl avea în față, ceea ce era nevoie să-i spună aceluia.
Îi spunea fiecăruia în așa fel ca să nu afle și alții păcatul care i-l descoperea.
Îi spunea numai lui, nu și altora.
Dacă i-ar fi spus fiecăruia, cu graiul în auzul tuturor, ar fi lucrat nu numai neînțelept, dar și nefolositor.
Oamenii adesea suferă să le spui orice mustrare în ascuns, dar resping orice sfat dat în public. Fiecare căutând să pară mult mai înțelept decât este și mult mai nepăcătos decât se știe.
Domnul Isus a știut aceasta, de aceea a lucrat așa. Și iată ce bine a făcut.
Dacă vreți cu adevărat îndreptarea cuiva, atunci faceți și voi ca Domnul:
- Spuneți numai personal vinovatului, și numai lui ceea ce știți despre el.
- Spuneți cu grijă și cu înțelepciune, alegând momentul potrivit și locul potrivit.
- Spuneți-i cu blândețe, cu iubire și cu durere, adică: simțit și stăruind cu blândețe, cu milă și răbdare de fiecare om (Fap. Ap. 20, 31).
În altfel, nu numai că nu va primi nimic, dar prefăcătoria și trufia lui rănite, se vor ridica mânioase și nimicitoare, împotriva voastră spre a se răzbuna.
În ascuns orice om oricât de rău ar fi el, uneori primește cu răbdare, să-i spui mustrarea oricât ar fi de aspră,
dar pe față nu primește cu bucurie mustrarea adesea, nici omul cel mai bun.
Așa este inima omenească.
Doamne și Mântuitorul nostru,
Te rugăm dăruiește tuturor credincioșilor Tăi slujitori o adâncă iubire și cunoaștere, pentru cei la care i-ai trimis Tu să-i îndrume sau să-i ridice,
spre a-i putea mântui pe toți prin dragoste și prin adevăr.
Te rugăm, fă ca totdeauna atât mustrarea cât și sfătuirea să fie făcute cinstit și înțelept,
blând, cald și iubitor,
ca să poată fi cu folos și pentru cel ce o dă și pentru cel ce o primește.
Amin.