Aprozii s-au întors deci la preoţii cei mai de seamă şi la farisei. Şi aceştia le-au zis: De ce nu L-aţi adus?
Cinste vouă aprozilor oameni simpli, care aţi putut înţelege mai bine glasul judecăţii sănătoase decât cei care îşi închipuiau că o au. Şi ar fi trebuit să o şi aibă într-adevăr.
Cinste vouă aprozilor, oameni cu suflet cinstit, care aţi fost în stare să judecaţi drept poruncile pe care trebuiau să le executaţi
şi în măsura în care v-au angajat şi pe voi, v-au întunecat mintea şi nu v-au nimicit personalitatea şi voinţa sănătoasă,
ci le-aţi refuzat.
Cinste vouă aprozilor, oameni curajoşi, care aţi fost în stare să răspundeţi mai degrabă de neexecutarea unui ordin, nesocotit şi nedrept, dat împotriva Celui Nevinovat,
decât să faceţi conştienţi nelegiuirea de a-L aresta pe Hristos.
Cinste vouă care aţi fost gata să suportaţi mai bine osânda legii omeneşti, decât osânda conştiinţei voastre şi osânda lui Dumnezeu.
Cinste vouă aprozilor care aţi arătat tuturor oamenilor ce cale trebuie să aleagă fiecare om în astfel de situaţii.
Ce bine ar fi dacă toţi semenii voştri ar fi învăţat de la voi şi ar fi făcut la fel.
Nimeni n-ar fi scos atunci tăciunii din foc cu mâinile voastre.
Iar voi nu v-aţi fi făcut părtaşi păcatelor altora, care îşi apără cu voi situaţiile şi averile lor, împotriva Dreptăţii şi Milei Cereşti care venea să vă ajute tocmai pe voi.
Adică împotriva lui Hristos, împotriva Binefăcătorului vostru.
Fiindcă numai cei blestemaţi au interesul ca Hristos să tacă.
Doamne Isuse, Dumnezeul Cunoscut al tuturor oamenilor,
fii binecuvântat pentru grija pe care o ai de apărare alor Tăi întotdeauna.
Te rugăm binecuvântează-i şi răsplăteşte pe toţi acei care de multe ori au fost trimişi să facă rău credincioşilor Tăi, dar nu l-au făcut.
Au avut ordin să-i aresteze, să-i bată, să-i oprească, să le facă rău, poate chiar să-i omoare,
dar mintea lor sănătoasă şi conştiinţa lor temătoare de Tine, i-au împiedicat să facă răul pe care aveau ordin să-l facă!
Tu Doamne care ştii lupta care s-a dat în sufletul lor atunci,
şi riscul care şi l-au luat numai ca să nu facă rău la ai Tăi,
răsplăteşte-le cu bunătatea şi mântuirea Ta. Lor şi copiilor lor.
Amin.
+
Câte face omu-n viaţă nu le face nimănui
rău sau bine dacă face şi le face numai lui
căci atunci când nici nu ştie, când s-aşteaptă mai puţin
şi-află binele sau răul, de la prieten sau străin.