Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care L-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.
De nimic nu m-am temut niciodată atât de mult ca de Judecata lui Dumnezeu.
Încă de pe când eram copil, sub zece ani, Cineva și Ceva Tainic mi-a inspirat teama Judecății din Urmă și teama aceasta mă frământă mereu...
Gândul ei m-a urmărit apoi ca o chemare în toată copilăria mea și mai departe...
Nu pentru păcatele pe care le-aș fi făcut - căci nu-mi dam seama pe atunci că există păcate,
ci pentru că nu-L cunoșteam pe Dumnezeu, - mă temeam.
Bănuiam că trebuie să existe o scăpare și eu n-o cunoșteam.
Eram încredințat că vine o Judecată și eu nu știam cum să scap de ea... Până și noaptea o visam mereu...
Ori de câte ori vedeam venind o furtună cu nori groși, cu fulgere și tunete, teama Judecății din Urmă îmi umplea de spaimă inima.
Eu nu spuneam nimănui, dar și după ce mă vedeam scăpat, rugăciunile tot nu-mi puteau liniști deplin sufletul meu.
Spaima aceasta m-a urmărit până la cincisprezece ani, pe care îi împlineam când L-am aflat pe Domnul Isus. Și când m-am prăbușit cu șiroaie de lacrimi în brațele Lui.
Din ziua aceea spaima copilăriei mele s-a spulberat: teama de Judecata Veșnică s-a dus...
De atunci, în locul acestei temeri nedeslușite, a apărut lângă mine o Carte deslușită: Biblia.
De cum am cuprins-o lângă inima mea, cu lacrimi de bucurie, am simțit-o arzându-mă ca o înștiințare.
Prietenia ei nu-mi era familiaritate și obișnuință.
Dragostea ei nu-mi era alintare și îngăduință.
Făgăduielile ei nu-mi erau cadouri și îmbuibare.
Drumurile ei nu-mi erau distracții și ușurătate.
Luptele ei nu-mi erau istorioare și serbări.
Încercările ei nu-mi erau închipuiri și povești.
Cerințele ei nu-mi erau tocmeli și tânguială.
De atunci Biblia mea nu s-a mai despărțit de mine.
Au fost uneori în viața mea căi pe care am mers dorind să nu mă însoțească Cuvântul și îngerii Domnului, dar n-am putut scăpa de el și de ei.
Cuvântul m-a însoțit mustrându-mă pas cu pas atunci, iar îngerii Domnului m-au păzit de faptele acoperite.
Aș fi dorit să-I pot astupa glasul Domnului, - dar nu l-am putut, până l-am ascultat.
Au fost locuri în care aș fi dorit să-mi vorbească Domnul altfel de cum îmi vorbea.
Dar oricât am căutat să-Și schimbe glasul față de mine, nu și L-a schimbat. Și o, ce bine a făcut Domnul atunci, că nu mi-a făcut voia mea.
Au fost vremuri când L-am auzit mai încet și mai îndepărtat,
dar oricât de încet mi-a vorbit, tot am înțeles ce-mi cerea.
Dar slăvit să fie Domnul, că toate aceste drumuri și locuri și vremuri au fost puține.
Și slăvit să fie Domnul că pe cele mai multe din drumurile mele pe care le-am mers și în cele mai multe locuri din câte le-am străbătut,
și în cele mai lungi vremuri din toată viața mea, Cuvântul Sfânt mi-a fost un însoțitor nedespărțit și îngerii Domnului niște paznici bucuroși.
Cuvântul Domnului cu dragoste L-am întrebat, L-am ascultat și L-am urmat oriunde m-a chemat. Sau m-a trimis.
Când m-a mustrat nu L-am îndepărtat nici nu I-am pus pe gură palmă vinovată.
Când m-a lovit peste păcat, nu m-am ridicat împotriva Lui.
Și când mi-a străpuns adânc inima pentru a îndepărta din ea microbul îndărătniciei, al nepăsării și al trufiei, nu m-am ridicat cu vrăjmașă împotrivire să nu-L ascult.
De aceea și el mi-a devenit tot mai bun prieten și tot mai dulce mângâietor.
Prin flăcări a fost cu mine, și m-a scos din ele având ochii inimii nespus mai pătrunzători decât îi aveam înainte,
din valuri m-a scos cu o înțelegere mai limpede și mai înaltă,
și nu mai doresc să Se coboare El la mine, ci doresc să mă sui mereu, eu spre El.
Și nu mă mai interesează nimic din tot ce-ar spune lumea,
dar prețuiesc din tot sufletul meu tot ce-mi grăiește Cuvântul Cel Sfânt.
Nici nu mă tem de nici un drum pe care mă cheamă El, fiindcă știu ce puternici sunt îngerii cărora Împăratul meu le-a poruncit să mă păzească.
O, Preadulce Cuvânt al lui Dumnezeu, Isuse Iubit, fii binecuvântat până în vecii vecilor.
Din tot sufletul meu Îți mulțumesc pentru dragostea cu care m-ai căutat,
și pentru pacea și mântuirea pe care mi-ai adus-o,
din prima clipă când Te-am primit în inima mea.
Îți mulțumesc că m-ai însoțit Tu Însuți, nu numai îngerii Tăi, pretutindeni pe unde m-ai dus din pricina mărturiei Tale, sau m-ai chemat spre fericirea mea, Îți mulțumesc pentru ajutorul pe care mi l-ai dat ca mărturia pe care o arătam să fie vrednică de Tine - și fericirea pe care mi-o dădeai, vrednică de iubirea Ta.
Știu Sfânt Cuvânt al Domnului meu, că Mâine când voi ajunge în fața Luminii și Răsplătirii, Tu vei fi Acolo să mărturisești adevărul despre mine.
O, tu Biblia mea scumpă, scăldată de mii de ori în lacrimile mele,
înălțată de mii de ori în fața lumii de mâinile mele,
purtată pe toate căile mele în mintea mea, în hainele mele, în inima mea, - Biblia mea dragă, ce mult te-am iubit, - și ce mult m-am temut eu de tine.
Sfântă însoțitoare nedespărțită a vieții mele, cu câtă mângâiere mă gândesc că Mâine te voi revedea chiar pe tine în Mâinile Domnului meu,
și tu vei mărturisi cum te-am purtat,
cum te-am ascultat,
cum te-am trăit.
Doamne Isuse, ascultă atunci ce-Ți vor spune stropii mei de lacrimi și stropii mei de sânge cu care Ți-o trimit împodobită Biblia mea, ca apărător și martor al meu pentru Judecata Ta.
Amin.