Asprime şi bunătate
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Nu fii niciodată aspru şi fără bunătate faţă de sufletele apropiate de tine, fiindcă asprimea şi răutatea vor măcina propria ta inimă şi vor otrăvi propria ta viaţă.
Să nu te împingă niciodată necugetarea până la rătăcire, fiindcă o mie de regrete nu vor putea vindeca o rană - şi un râu de lacrimi nu pot despăgubi o pierdere.
2 - Să nu fim ca nebunii care nu pricep niciodată,
nici ca proştii care pricep prea târziu
ci ca înţelepţii care văd înainte - şi pricep la timp.
Fiindcă adevărul pierdut, nu se mai află,
prilejul pierdut nu se mai întoarce
şi sufletul pierdut nu se mai poate înlocui.
Aceste bunuri sunt unice.
3 - Ceasul existenţei noastre este atât de scurt şi de trecător, iar prilejul binelui ne vine atât de rar în viaţă.
De multe ori ai cui - dar n-ai cu ce, sau ai cu ce, dar n-ai cui. Când ai şi cui şi cu ce - fă-l!
A cunoaşte şi a folosi prilejul cel rar, în ceasul cel scurt, - este cea mai mare înţelepciune şi cel mai mare noroc al unei vieţi pe pământ.
4 - Cu cât avem mai multă pace, avem mai puţină ceartă.
Cu cât avem mai multă bunătate, avem mai puţină gelozie.
Cu cât avem mai mult adevăr în prezent, vom avea mai puţină minciună în viitor.
Cu cât spunem mai mult noi, vom spune mai puţin eu.
Şi cu cât vom avea mai multă voinţă, vom avea mai puţine căderi.
Şi cu cât ducem mai multe flori în viaţă, vom duce mai puţine păreri de rău la morminte.
5 - Deschide-ţi inima spre bucurie, pentru ca să nu ţi-o deschizi spre regrete.
Nu fii niciodată nepăsător, ca să nu te sugrume singurătatea.
Dacă vei semăna totdeauna un cuvânt bun, vei culege totdeauna o privire bună.
6 - Nu te ruga niciodată numai pentru tine singur. Cine nu se roagă şi pentru alţii, nu va câştiga nimic pentru sine.
Nu te bucura niciodată numai pentru că ai reuşit tu. Bucură-te când reuşesc şi alţii, atunci eşti om.
Nu căuta niciodată numai mântuirea ta singur. Mântuirea ta este condiţionată şi de a altora. Numai când îi ajuţi pe alţii, te ajuţi cu adevărat pe tine,
fiindcă fericirea ta este legată totdeauna de a semenilor tăi.
7 - Preamăreşte-L pe Dumnezeu, ori de câte ori vezi o lucrare a Lui măreaţă.
Trezeşte-ţi toate simţurile pentru ca prin toate să-L lauzi pe Dumnezeu pentru fiecare minune a Lui.
Când toate în afara ta cântă, lasă să cânte şi înăuntrul tău, sufletul şi inima ta.
Nota cea mai înaltă să vibreze nu înafara ta ci înăuntrul fiinţei tale, pentru slava şi frumuseţea Dumnezeului tău, care este Dragoste şi Cântec, atât în ceruri cât şi pe pământ.
Când dragostea şi cântecul sunt în tine, ele te vor ferici de peste tot.
8 - Tot ce ţi-a dăruit ţie Dumnezeu, dăruieşte-I şi tu Lui.
Aceasta este singura condiţie pentru a ţi le păstra toate ale tale frumoase, proaspete şi dulci pe veşnicie.
Aceasta îţi va îndulci întristarea, îţi va creşte bucuria şi îţi va ferici dragostea.
Numai ce ai dăruit lui Dumnezeu îţi va rămâne cu adevărat.
9 - Predă-I lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă şi seară, pe cei pe care îi iubeşti - şi El îi va face fericiţi.
Încredinţează-i cu lacrimi şi cu rugăciuni în paza Lui - şi El îi va ocroti.
Adu-i la Hristos Mântuitorul - şi El îi va binecuvânta pe veşnicie, pe ei cu tine.
Şi pe tine cu ei.
10 - Dacă îl conduci pe fiecare om spre Dumnezeu, El îl va conduce pe fiecare om spre tine.
Dacă vei căuta neîncetat foloasele lui Hristos, Mântuitorul şi Domnul tău, - El va căuta neîncetat foloasele tale.
Căci Dumnezeu Se poartă cu fiecare om, după inima lui, - după cum este scris.
11 - Îndrumă sufletele oamenilor spre cer, şi ele te vor ajuta şi pe tine să ajungi cât mai fericit acolo.
Orice suflet pe care îl îndrumi spre păcat, te va atrage şi pe tine cu el în focul iadului său.
12 - Închină lui Dumnezeu lucrul mâinilor tale - şi El îţi va întări mâinile când vor slăbi, le va odihni când vor fi obosite - şi le va umple când vor fi goale.
Binecuvântează în Numele Domnului orice zi şi orice noapte, - şi El le va însenina pe cele întunecate, le va linişti pe cele zbuciumate şi le va vindeca pe cele bolnave.
Cu tot ce binecuvântezi pe Dumnezeu, El te va binecuvânta pe tine.
Şi tot ce faci spre slava Lui, va fi spre slava ta.
13 - Vino la Domnul nostru Isus Hristos cu ispitele tale şi El te va face biruitor în lupta cu ele.
Te biruie numai ispita pe care n-o aduci în faţa Lui.
Îndată ce simţi o ispită venind spre tine, vino cu ea la Domnul nostru Isus.
Şi ea va dispare îndată, ca şi când nici n-ar fi fost.
14 - Închină-I Domnului nostru Isus Hristos, voinţa ta de a fi bun - şi vei putea fi bun.
Închină-I Domnului dorinţa ta de a izbuti într-o lucrare - şi vei izbuti.
Luptă-te spre salvarea sufletelor iubiţilor tăi, - şi le vei vedea salvate.
Hristos, Dumnezeul nostru poate tot ce voieşti tu prin El.
15 - Predă-I Domnului Isus singurătatea ta, şi ea nu va mai fi niciodată un pustiu gol, - ci o plinătate fericită.
Predă-I Domnului viitorul tău - şi fii sigur că El ţi-l va face fericit, atât aici cât şi în Veşnicie.
Dar ceea ce I-ai predat odată, nu mai lua din Mâna Lui.
Singura fericire este aceea pe care o dă Mântuitorul Hristos. Nu este o alta afară de asta.
16 - Este oare prea departe răsplătirea lui Dumnezeu? - se poate... Dar asta e o părere amară, urmată de o realitate veşnic fericită.
Este mai aproape răsplata lumii? - se poate... Dar aceasta este o părere înşelătoare, urmată de o realitate veşnic amară.
17 - Cei mai necruţători vrăjmaşi sunt fraţii căzuţi
şi cei mai primejdioşi vânzători sunt ucenicii vicleni, cărora le-ai făcut odată cel mai mare bine.
Când alimentele cele mai bune se strică, ele devin cele mai otrăvitoare.
18 - Nu pentru o răsplătire să munceşti, - ci pentru împlinirea datoriei tale.
Nu pentru a primi, să iubeşti, - ci pentru a da.
Aceasta este cea mai mare răsplată în muncă, aceasta este cea mai mare fericire în dragoste.
19 - Ce arată în afară, - starea ta lăuntrică?
- La ce ai renunţat tu pentru Hristos?
- Cu ce te deosebeşti tu de chipul lumii acesteia?
- Ce ai realizat tu cu adevărat din iubirea pentru Domnul?
- Ce lucru neobişnuit faci tu pentru Isus, Mântuitorul tău?
- Cu ce se alege Lucrarea lui Dumnezeu în urma ta?
- Pentru ce mergi tu la biserică, la adunare, la alţii?
- Ce fire stăpâneşte fiinţa ta: a Duhului sau a trupului?
- Al cui chip se vede pe îmbrăcămintea ta, pe vorbele tale, pe gesturile şi umblările tale: al lui Hristos sau al lui Satana?
Al aceluia eşti!
20 - Dragostea nu ţine seama de costul darului ei. Ea preţuieşte totdeauna mai mult decât orice dă.
Dragostei nu-i pasă de nici o judecată.
Ea ştie totdeauna mai mult decât toţi cei ce o judecă.
Iar Dumnezeu face totdeauna dreptate dragostei - nu judecăţii.