Așteptări
Traian Dorz - Cântările Roadelor
Dumnezeu respectă-n lume dreptul fiecărui ins,
știe orice rugăciune
și-mplinește ce-a promis
tot ce-I ceri cu stăruință și răbdare
vei primi
numai să nu-ți pară-n urmă rău
fiindcă l-ai cerut.
Dumnezeu e drept în toate ale Sale căi oricând,
și e Credincios în toate câte le-a făgăduit,
El îngăduie-mplinirea gândului dorit,
oricui
și îngăduie-mplinirea bucuriei tuturor
și a celor buni
și-a celor ce-și găsesc plăcerea-n rău,
după drumul ce și-l caută,
după cum și-o vrea oricare.
Însă mai întâi El lasă celor răi
- aici
- plăcerea
căci curând ei vor fi veșnic judecați și osândiți,
nu numai pentru urmarea răului
dorit de dânșii
dar și pentru că pe lume au dorit ce nu-i permis.
Și la urmă le-mplinește celor buni ai Lui
plăcerea, -
de atâtea ori nu-n lume,
ci la El Acolo-n Cer...
Cea mai dulce mulțumire ce-o dă Dumnezeu pe lume
celor buni e mângâierea de a suferi-mpreună,
ca odată să se poată bucura în veșnicie
tot asemeni
de răsplata pentru care-au suferit.
De aceea cel bun tace și așteaptă cu răbdare
până când cei răi își sapă singuri groapa-n care cad.
Omul bun să aibă grijă:
cu nimic să nu grăbească
prăbușirea lor, ce vine și așa
cât mai grăbit.
Totul, ei să-și facă singuri,
ca să nu-l învinuiască
niciodată conștiința că i-a ajutat cumva
în vreun fel,
ca mai degrabă să le vină plata rea.
Ci să știe ei, că singuri
cu-a lor mână și-au făcut-o
și să vadă că nu-i nimeni
ci doar ei
sunt vinovați.
Dacă Dumnezeu îi rabdă
și așteaptă după dânșii
trebuie și-ai Lui să-i rabde
până vine vremea lor
căci la vremea Sa, le face Domnul toate minunate
neoprit și fără grabă
cum aduce Primăvara.