Atâta sfântă curăţie
Traian Dorz - Cântări Uitate
Atâta sfântă curăţie
mă îmbrăca în strai de crin
atunci când am văzut întâie
lumina cerului senin.
... Dar mai târziu viaţa toată
prin greşuri multe m-a purtat
iar haina albă şi curată
mi s-a-nvechit şi s-a-ntinat.
Când, în genunchi, gândesc cu jale
la anii dragi de oarecând,
curg lacrimile mele vale
şi inima mi-o frâng, gemând.
O, Dumnezeul meu, ai milă
apleacă-mă sub Crucea Ta
cu pocăinţa cea umilă
şi plânsul pentru viaţa mea!
Căci plânsul pocăinţei poate
grăbi Dumnezeiescul har
ce spală orişice păcate
şi îndulceşte-orice amar.
Şi fă apoi, urmându-Ţi Ţie
să-Ţi fiu un credincios umil
redă-mi iar sfânta curăţie
din vremea când eram copil...