Atâta sfântă curăție
Traian Dorz - Cântări Uitate
Atâta sfântă curăție
mă îmbrăca în strai de crin
atunci când am văzut întâie
lumina cerului senin.
... Dar mai târziu viața toată
prin greșuri multe m-a purtat
iar haina albă și curată
mi s-a-nvechit și s-a-ntinat.
Când, în genunchi, gândesc cu jale
la anii dragi de oarecând,
curg lacrimile mele vale
și inima mi-o frâng, gemând.
O, Dumnezeul meu, ai milă
apleacă-mă sub Crucea Ta
cu pocăința cea umilă
și plânsul pentru viața mea!
Căci plânsul pocăinței poate
grăbi Dumnezeiescul har
ce spală orișice păcate
și îndulcește-orice amar.
Și fă apoi, urmându-Ți Ție
să-Ți fiu un credincios umil
redă-mi iar sfânta curăție
din vremea când eram copil...