Au înflorit măslinii
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Au înflorit măslinii
pe Muntele Divin
și-nfrăgezesc lăstarii
smochinilor Grădinii
albită holda lumii
se leagănă a plin
chemând secerătorii
cu arderea neghinii.
Fecioarele-nțelepte
lumina și-o-ntețesc
răsună Miez-de-Noapte
în clopot de aramă
străjerii de sub ziduri
primejdii prevestesc
și-n aer sună zvonuri
ce-amenință și cheamă.
- Cum poți tu sta molatic
în patul tău mizer
când freamătă văzduhul
și țărna e fierbinte
când tunete-nfundate
cutreieră prin cer
și parcă se-nvârt morții
cu zgomote-n morminte?
Privește Marea Poartă
cum tremură-n ușiori
și Timpul ce stă gata
să bată Doisprezece
- nu trec prin tine oare
nici azi niște fiori
și-n viața ta nici astăzi
nimic nu se petrece?