Au înflorit măslinii
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Au înflorit măslinii
pe Muntele Divin
şi-nfrăgezesc lăstarii
smochinilor Grădinii
albită holda lumii
se leagănă a plin
chemând secerătorii
cu arderea neghinii.
Fecioarele-nţelepte
lumina şi-o-nteţesc
răsună Miez-de-Noapte
în clopot de aramă
străjerii de sub ziduri
primejdii prevestesc
şi-n aer sună zvonuri
ce-ameninţă şi cheamă.
- Cum poţi tu sta molatic
în patul tău mizer
când freamătă văzduhul
şi ţărna e fierbinte
când tunete-nfundate
cutreieră prin cer
şi parcă se-nvârt morţii
cu zgomote-n morminte?
Priveşte Marea Poartă
cum tremură-n uşiori
şi Timpul ce stă gata
să bată Doisprezece
- nu trec prin tine oare
nici azi nişte fiori
şi-n viaţa ta nici astăzi
nimic nu se petrece?