Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
Poruncile oamenilor sunt cu miile
dar ale lui Dumnezeu sunt numai una,
toate numai una singură:
Iubirea!
Slava oamenilor cere o mie de condiții,
- sfârșitul bun.
Fericirea trecătoare are mii de primejdii,
dar cea veșnică numai una singură:
- păcatul.
Pentru sufletul lumesc și necredincios totuși, miile de porunci ale oamenilor sunt mai ascultate decât unica poruncă a lui Dumnezeu,
și slava oamenilor este mai căutată cu tot prețul ei uriaș de jertfe, pe care îl cere aceasta, fără a promite măcar o speranță adesea,
- decât slava lui Dumnezeu care dă totdeauna atât de mult - și cere în schimb numai atât de puțin,
și fericirea trecătoare este mai râvnită de oameni, deși este plătită uneori atât de scump că nu se mai pot bucura de ea când o dobândesc,
O, ce înșelătoare și ce înșelată este inima oamenilor,
ce ușuratică este mintea lor necredincioasă
și ce ușor se lasă ispitită și pierdută de diavolul.
Normal ar fi ca omul, fiecare om, să se trezească măcar odată în viață să-și vină în adevărata fire,
și așezându-se la răspântia acestor drumuri între cele două căi, a vieții și a morții,
să judece chibzuit:
ce merită să fie ales
și ce trebuie să fie lepădat!
Căci oricine a stat numai o clipă să gândească bine la aceste lucruri, a înțeles fără greutate,
și a ales fără întârziere, ceea ce merită să fie ales, - viața!
Dar cine mai aleargă și acum după foloasele pământești,
după slava oamenilor
și după fericirea vremelnică,
- mai mult decât după Dumnezeu,
Vai va fi de el și de toată soarta lui în clipa când vor da ploile,
când vor veni șuvoaiele,
când vor sufla vânturile,
și vor izbi în casa sufletului său,
Frate om, ce iubești oare tu mai mult, dintre acestea?
Iubești tu mai mult acum slava oamenilor sau ocara lui Isus, deși știi că trecătoarea slavă a lumii e ocară veșnică și ocara trecătoare a lui Hristos e slavă veșnică?
Alegi tu mai degrab să suferi împreună cu poporul lui Dumnezeu acum, spre a te bucura cu El în Cer,
sau te bucuri de bogățiile de o clipă ale lumii și de slava ei atât de scurtă
și atât de vinovată,
dar plătită atât de scump, cu rușinea veșnică?
Cauți tu să-L slăvești mereu pe Domnul prin toate cuvintele tale, purtările tale și lucrările tale,
sau cauți să-l slăvești pe om,
ca și cum de la el ar veni totul,
și omul ar fi totul?
Ți-ai făcut tu Stăpânul și Domnul tău pe Dumnezeul Cel Viu și Atotputernic, ca să te închini numai Lui și să-L slăvești numai pe El,
sau ți-ai făcut din vreun om un idol și te supui lui?
Cauți tu să faci cinste lui Dumnezeu, având temerea și ascultarea ta de El,
sau tot ce faci este numai să-i aduci omului slavă ca unui dumnezeu fiindcă de om te temi?
O, frate om,
dacă vei umbla slăvind pe Dumnezeu,
te vei înălța mereu spre El, care este Desăvârșirea
și vei ajunge tot mai desăvârșit.
Dar dacă vei privi slăvind pe om,
te vei coborî tot mai jos.
Când nivelul tău este ținta ta, atunci tu nu te vei înălța ci te vei coborî tot mai mult.
Haidem să citim împreună o cântare de slavă pentru Dumnezeul nostru Cel vrednic de toată slava noastră.
Toată slava numai Ție Dumnezeule Slăvit
inimile noastre toate, Te slăvesc necontenit
vrem să-Ți dăm cu tot ce suntem și cu tot ce-avem mereu,
toată slava numai Ție, Veșnicule Dumnezeu.
Toată slava lumii-i umbră, vis, deșertăciune, vânt
numai Numele Tău Doamne este Minunat și Sfânt
numai slava Ta rămâne pentru veci și veci mereu,
toată slava numai Ție, Veșnicule Dumnezeu.
Nu vom mai slăvi pe nimeni ca pe Tine Doamne-n veac
o nimica-s muritorii și nimica-i tot ce fac
o nimica-i tot ce spun ei, tot ce fac, nimic, mereu,
toată slava numai Ție, Veșnicule Dumnezeu.
Nu dorim nici slava lumii, nici nimic aici nu vrem
toată slava noastră-i Doamne prietenia Ta s-avem,
dulcea noastră fericire este să-Ți nălțăm mereu
toată slava numai Ție, Veșnicule Dumnezeu.
Amin.