Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
Poruncile oamenilor sunt cu miile
dar ale lui Dumnezeu sunt numai una,
toate numai una singură:
Iubirea!
Slava oamenilor cere o mie de condiţii,
- sfârşitul bun.
Fericirea trecătoare are mii de primejdii,
dar cea veşnică numai una singură:
- păcatul.
Pentru sufletul lumesc şi necredincios totuşi, miile de porunci ale oamenilor sunt mai ascultate decât unica poruncă a lui Dumnezeu,
şi slava oamenilor este mai căutată cu tot preţul ei uriaş de jertfe, pe care îl cere aceasta, fără a promite măcar o speranţă adesea,
- decât slava lui Dumnezeu care dă totdeauna atât de mult - şi cere în schimb numai atât de puţin,
şi fericirea trecătoare este mai râvnită de oameni, deşi este plătită uneori atât de scump că nu se mai pot bucura de ea când o dobândesc,
O, ce înşelătoare şi ce înşelată este inima oamenilor,
ce uşuratică este mintea lor necredincioasă
şi ce uşor se lasă ispitită şi pierdută de diavolul.
Normal ar fi ca omul, fiecare om, să se trezească măcar odată în viaţă să-şi vină în adevărata fire,
şi aşezându-se la răspântia acestor drumuri între cele două căi, a vieţii şi a morţii,
să judece chibzuit:
ce merită să fie ales
şi ce trebuie să fie lepădat!
Căci oricine a stat numai o clipă să gândească bine la aceste lucruri, a înţeles fără greutate,
şi a ales fără întârziere, ceea ce merită să fie ales, - viaţa!
Dar cine mai aleargă şi acum după foloasele pământeşti,
după slava oamenilor
şi după fericirea vremelnică,
- mai mult decât după Dumnezeu,
Vai va fi de el şi de toată soarta lui în clipa când vor da ploile,
când vor veni şuvoaiele,
când vor sufla vânturile,
şi vor izbi în casa sufletului său,
Frate om, ce iubeşti oare tu mai mult, dintre acestea?
Iubeşti tu mai mult acum slava oamenilor sau ocara lui Isus, deşi ştii că trecătoarea slavă a lumii e ocară veşnică şi ocara trecătoare a lui Hristos e slavă veşnică?
Alegi tu mai degrab să suferi împreună cu poporul lui Dumnezeu acum, spre a te bucura cu El în Cer,
sau te bucuri de bogăţiile de o clipă ale lumii şi de slava ei atât de scurtă
şi atât de vinovată,
dar plătită atât de scump, cu ruşinea veşnică?
Cauţi tu să-L slăveşti mereu pe Domnul prin toate cuvintele tale, purtările tale şi lucrările tale,
sau cauţi să-l slăveşti pe om,
ca şi cum de la el ar veni totul,
şi omul ar fi totul?
Ţi-ai făcut tu Stăpânul şi Domnul tău pe Dumnezeul Cel Viu şi Atotputernic, ca să te închini numai Lui şi să-L slăveşti numai pe El,
sau ţi-ai făcut din vreun om un idol şi te supui lui?
Cauţi tu să faci cinste lui Dumnezeu, având temerea şi ascultarea ta de El,
sau tot ce faci este numai să-i aduci omului slavă ca unui dumnezeu fiindcă de om te temi?
O, frate om,
dacă vei umbla slăvind pe Dumnezeu,
te vei înălţa mereu spre El, care este Desăvârşirea
şi vei ajunge tot mai desăvârşit.
Dar dacă vei privi slăvind pe om,
te vei coborî tot mai jos.
Când nivelul tău este ţinta ta, atunci tu nu te vei înălţa ci te vei coborî tot mai mult.
Haidem să citim împreună o cântare de slavă pentru Dumnezeul nostru Cel vrednic de toată slava noastră.
Toată slava numai Ţie Dumnezeule Slăvit
inimile noastre toate, Te slăvesc necontenit
vrem să-Ţi dăm cu tot ce suntem şi cu tot ce-avem mereu,
toată slava numai Ţie, Veşnicule Dumnezeu.
Toată slava lumii-i umbră, vis, deşertăciune, vânt
numai Numele Tău Doamne este Minunat şi Sfânt
numai slava Ta rămâne pentru veci şi veci mereu,
toată slava numai Ţie, Veşnicule Dumnezeu.
Nu vom mai slăvi pe nimeni ca pe Tine Doamne-n veac
o nimica-s muritorii şi nimica-i tot ce fac
o nimica-i tot ce spun ei, tot ce fac, nimic, mereu,
toată slava numai Ţie, Veşnicule Dumnezeu.
Nu dorim nici slava lumii, nici nimic aici nu vrem
toată slava noastră-i Doamne prietenia Ta s-avem,
dulcea noastră fericire este să-Ţi nălţăm mereu
toată slava numai Ţie, Veşnicule Dumnezeu.
Amin.