Au şi cuvintele-o durere
Traian Dorz - Cântările Eterne
Au şi cuvintele-o durere şi-un chin şi-o suferinţă-a lor
când sunt silite să ascundă sau să arate ce nu vor
când sunt împinse să zdrobească un adevăr într-un blestem
atunci cuvintele-au o spaimă în care tremură şi gem.
Ce dar divin este cuvântul, ce cu etern şi unic rost
şi cum s-ar cere spus de-oricine cum cel Dintâi Cuvânt a fost
n-ar trebui rostit cuvântul decât cucernic şi pios
din Adevăr şi din Iubire - aşa cum l-a rostit Hristos.
Dar ce mult sufere cuvântul când îl împingem în noroi
când îl sucim, când îl ascundem şi când e necinstit de noi
cu cât de sfânt respect s-ar cere să spunem orişice cuvânt
dar ce murdar şi uşuratic îl spun atâţia pe pământ!
Ce-nfricoşată-nvinuire va spune-odată la Sfârşit
în contra nebuniei noastre cuvântul nostru chinuit
cum ne va-nvinui în faţa Înfricoşatului Judeţ
cuvântul spus cu-nşelăciune, cu nedrepte şi dispreţ!
Să-ţi fie teamă de cuvântul pe care-l taci ori îl grăieşti
căci şi lui Dumnezeu şi lumii el te arată cine eşti
şi-n Veşnicie te vei duce la Cel Milos
ori cel călău
după osânda sau răsplata ce-ţi va rosti cuvântul tău!