Avem şi o medalie pentru cei din Oastea Domnului

Pentru cei intraţi în Oastea Domnului avem şi un fel de medalie, al cărei chip îl dăm alături. E un fel de semn al celor intraţi în Oastea Domnului. Semnul acesta are multe înţelesuri. El are forma sf. Cruci întrucât lupta noastră se reazemă pe Jertfa Crucii, adică pe darul şi puterea ce iese din Jertfa Crucii de pe Golgota. Însoţirea şi legământul nostru - în deosebire de alte însoţiri - îşi ia putere din Jertfa Crucii. Hotărârea noastră este şi trebuie să fie o hotărâre cu Hristos împotriva păcatelor şi pentru o viaţă nouă. O hotărâre fără Hristos n-ajunge nimic şi nu poate face nimic.

Pe medalie sunt cuvintele: Iar tu te luptă şi suferă ca un bun ostaş al lui Hristos. Înţelesul acestor cuvinte se află tâlcuit pe larg în cartea aceasta. Viaţa noastră trebuie să fie o viaţă de luptă. Viaţa noastră trebuie să se încheie cu cuvintele ap. Pavel: Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit, de acum mi s-a gătit mie cununa dreptăţii care mi-o va da mie Domnul, Judecătorul Cel Drept în ziua aceea... (2 Tim. 4, 7).

Medalia s-a făcut la Viena, din material ce nu-şi pierde culoarea (email). E în două culori şi cu panglică vânătă. E foarte frumoasă. Prinsă pe piept, are o admirabilă înfăţişare.

Ţinem să spunem că medalia nu e obligatorie. Ţinem să spunem că şi fără medalie poate fi cineva un bun ostaş al lui Hristos. Folosim medalia să putem atrage şi prin ea pe alţii în fronturile mântuirii sufleteşti. Alături de medalie, trebuie să strălucească în lume mai ales faptele noastre cele bune.

Medalia o trimitem numai în schimbul unei declaraţii. Şi iată de ce. Între cei înscrişi în Oaste avem şi foarte mulţi dezertori. E şi firesc să fie aşa, căci şi între cei 12 ucenici s-a aflat un Iuda. Astă vară am văzut într-un sat un astfel de dezertor care mersese cu medalia pe piept la... joc. Spre a nu încuraja astfel de lucruri vom da medalia numai în schimbul unei declaraţii. Nu cerem în această declaraţie să pună omul jurământ că va ţinea regulile Oastei. Îi cerem însă jurământul că îndată ce va dezerta din rândul nostru şi va părăsi regulile noastre, nu va mai purta nici medalia nici numele de ostaş al lui Hristos. Noi n-avem lipsă de ostaşi mulţi. Mai bine puţini şi dospiţi, căci puţin aluat dospeşte frământătura.

Dăm mai jos o declaraţie. Cei ce vreau să aibă medalia să subscrie declaraţia în faţa a doi martori şi să o trimită odată cu cererea medaliei. Ca martori să se pună ostaşii unul pentru altul. Unde sunt mai mulţi ostaşi care vreau să comande medalia, să subscrie cu toţii o singură declaraţie.

Semnul să-l purtăm duminica şi în sărbători pentru ca nimeni să nu ne mai tragă de mânecă să ne băgăm în crâşmă în ziua Domnului.

Semnul să-l purtăm pe piept şi când plecăm în atare călătorie pentru ca să ne întâlnim şi să ne cunoaştem cei ce slujim în Oastea Domnului. O, ce lucru frumos va fi când un ostaş din Ardeal va întâlni în calea sa (în tren sau oriunde) pe un frate ostaş din Bucovina sau din Basarabia, sau din vechiul Regat!