Avem și o medalie pentru cei din Oastea Domnului
Pr. Iosif Trifa - Intrați în Oastea Domnului
Pentru cei intrați în Oastea Domnului avem și un fel de medalie, al cărei chip îl dăm alături. E un fel de semn al celor intrați în Oastea Domnului. Semnul acesta are multe înțelesuri. El are forma sf. Cruci întrucât lupta noastră se reazemă pe Jertfa Crucii, adică pe darul și puterea ce iese din Jertfa Crucii de pe Golgota. Însoțirea și legământul nostru - în deosebire de alte însoțiri - își ia putere din Jertfa Crucii. Hotărârea noastră este și trebuie să fie o hotărâre cu Hristos împotriva păcatelor și pentru o viață nouă. O hotărâre fără Hristos n-ajunge nimic și nu poate face nimic.
Pe medalie sunt cuvintele: Iar tu te luptă și suferă ca un bun ostaș al lui Hristos. Înțelesul acestor cuvinte se află tâlcuit pe larg în cartea aceasta. Viața noastră trebuie să fie o viață de luptă. Viața noastră trebuie să se încheie cu cuvintele ap. Pavel: Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit, de acum mi s-a gătit mie cununa dreptății care mi-o va da mie Domnul, Judecătorul Cel Drept în ziua aceea... (2 Tim. 4, 7).
Medalia s-a făcut la Viena, din material ce nu-și pierde culoarea (email). E în două culori și cu panglică vânătă. E foarte frumoasă. Prinsă pe piept, are o admirabilă înfățișare.
Ținem să spunem că medalia nu e obligatorie. Ținem să spunem că și fără medalie poate fi cineva un bun ostaș al lui Hristos. Folosim medalia să putem atrage și prin ea pe alții în fronturile mântuirii sufletești. Alături de medalie, trebuie să strălucească în lume mai ales faptele noastre cele bune.
Medalia o trimitem numai în schimbul unei declarații. Și iată de ce. Între cei înscriși în Oaste avem și foarte mulți dezertori. E și firesc să fie așa, căci și între cei 12 ucenici s-a aflat un Iuda. Astă vară am văzut într-un sat un astfel de dezertor care mersese cu medalia pe piept la... joc. Spre a nu încuraja astfel de lucruri vom da medalia numai în schimbul unei declarații. Nu cerem în această declarație să pună omul jurământ că va ținea regulile Oastei. Îi cerem însă jurământul că îndată ce va dezerta din rândul nostru și va părăsi regulile noastre, nu va mai purta nici medalia nici numele de ostaș al lui Hristos. Noi n-avem lipsă de ostași mulți. Mai bine puțini și dospiți, căci puțin aluat dospește frământătura.
Dăm mai jos o declarație. Cei ce vreau să aibă medalia să subscrie declarația în fața a doi martori și să o trimită odată cu cererea medaliei. Ca martori să se pună ostașii unul pentru altul. Unde sunt mai mulți ostași care vreau să comande medalia, să subscrie cu toții o singură declarație.
Semnul să-l purtăm duminica și în sărbători pentru ca nimeni să nu ne mai tragă de mânecă să ne băgăm în crâșmă în ziua Domnului.
Semnul să-l purtăm pe piept și când plecăm în atare călătorie pentru ca să ne întâlnim și să ne cunoaștem cei ce slujim în Oastea Domnului. O, ce lucru frumos va fi când un ostaș din Ardeal va întâlni în calea sa (în tren sau oriunde) pe un frate ostaș din Bucovina sau din Basarabia, sau din vechiul Regat!