Avuţie
Traian Dorz - Comori Nemuritoare
1 - Avuţia nu-i un merit ci-i un dar din cer primit
pentru cel ce-o moşteneşte
sau o are-n chip cinstit
şi de-aceea cel cuminte şi cu suflet cumpătat
chibzuind o foloseşte după voia cui l-a dat.
2 - Binele ne dă averea s-o-mpărţim după-al său plac
- cui să-i ceară socoteală cel ce s-a născut sărac?
3 - Moştenirea celor vrednici are-un veşnic viitor
după ei urmează fiii şi apoi urmaşii lor
ea trecând din unii-n alţii creşte-un rod tot mai frumos
căci e binecuvântată tuturora de folos.
4 - Avuţia câştigată pe nedrept şi necinstit
orişicine o adună are-un blestemat sfârşit.
5 - Să alerge-nşelătorul cât va vrea să tot adune
în curând se risipeşte tot ce-a strâns cu-nşelăciune
fie suflete furate, fie snopi ori bani furaţi
îşi vor blestema-n vecie strângătorii necuraţi.
6 - Toată-averea mincinoasă ce-a strâns harnicul tâlhar
o să-i ardă conştiinţa prinsă într-un veşnic jar.
7 - Avuţia strânsă-n lacrimi şi-nfrânări şi dărnicie
este binecuvântată şi va dăinui-n vecie
inima evlavioasă şi smerită şi curată
îşi adună o avere ce nu piere niciodată.
8 - Să tot lupte-ambiţiosul ca să-şi strângă-n jurul-i gloată
gloata strânsă cu minciuna se va risipi deodată.
9 - Blestemat e cel ce-şi strânge gloată-n contra celui sfânt
şi acel ce strânge daruri după-nşelător cuvânt
şi acel ce strânge sectă şi minciuni pârând pe fraţi
- toţi aceştia-mpreună vor fi veşnic blestemaţi.
10 - Binecuvântat e-acela care strânge roduri bune
de unire şi de pace prin ce face şi ce spune.
11 - Avuţia cea mai scumpă este dragostea curată
ce-o adună şi-o păstrează o credinţă-adevărată
avuţia care creşte în cuvânt şi faptă bună
şi aduce cui o are a virtuţilor cunună.
12 - Nu-i avere mai frumoasă decât lacrimile plânse
din iubire şi din milă,
- ele sus în cer sunt strânse.
13 - Nu aceea-i bogăţie care furii pot s-o sape
care viermii pot s-o roadă ori s-o ducă foc şi ape
nici acea de care moartea poate-oricând a te desparte
- ci-i aceea ce-ţi rămâne pentru veci
şi după moarte.
14 - Om bogat nu este-acela ce-are aur cât ar vrea
ci-i cel mulţumit cu-atâta cât îi lasă munca sa.
15 - Mulţumirea sufletească-i cea mai mare avuţie
fiul meu, această-avere ţi-o doresc mai cu tărie
dac-o vei avea pe-aceasta nu-i mai fericit ca tine
şi-ai să vezi că fericirea nu stă-n multe
ci-n puţine.