Binefăcătorii și hoții turmei
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Fiți binecuvântați voi toți acei care puteți avea o dragoste plină de răbdare și de milă față de toți cei neștiutori, până când vin și ei la Dumnezeu.
Fiți binecuvântați voi, neuitați binefăcători ai noștri, care v-ați chinuit și cu noi, până ce am înțeles și am ieșit din întunericul unde zăceam.
Niciodată nu vă vom putea mulțumi îndeajuns.
2 - Viața este sănătate și putere, este roadă și lumină, este cântare și bucurie... mereu noi, mereu frumoase, depline și pe veșnicie.
Aceasta este și poate fi numai în Hristos.
3 - Cu cât cineva este mai unit cu Hristos, cu atât le va avea pe acestea mai din belșug în viața lui.
Dar cu cât cineva umblă mai încet și rămâne mai în urmă de Domnul, cu atât aceste binecuvântate daruri slăbesc și se pierd din viața sa.
4 - Dacă oile lui Hristos trebuie să aibă aceste daruri cerești în viața lor din belșug, cu cât mai mult se cere să le aibă păstorii acestora?
Domnul n-a venit în lume numai să ne lase niște învățături frumoase, ci să ne dea și o viață în care să trăim frumusețea acestora.
5 - Domnul Isus nu vine în Biserică sau în adunare numai ca să ne dea o distracție duhovnicească,
nici numai prilejul să cântăm, să predicăm, să ne întâlnim unii cu alții,
- ci vine să ne trezească la o viață nouă, să ne dăruiască o viață sfântă plină de El și de trăirea Lui.
6 - Prin roadele Duhului Sfânt se cunoaște dacă Domnul Hristos a venit sau nu într-o adunare, într-o familie, într-un suflet.
Și prin aceasta se cunoaște și dacă a venit sau nu în tine, în viața și în trăirea ta.
Iar aceste roade se văd de departe - unde sunt și unde nu.
7 - Când cineva nu te poate înțelege, începe cu el răbdător și din nou. Și vorbește-i și mai deslușit așa cum poate el pricepe, și până când va ajunge să priceapă.
Nu vorbi niciodată în așa fel încât ascultătorii tăi să nu poată înțelege ce spui. Pentru ca nu cumva să le răpești timpul, fără a le da nimic.
8 - Nu ținea predici savante la oameni cu o înțelegere simplă, spre a nu te face de râs.
Nu întrebuința cuvinte și termeni înalți, când vorbești poporului de rând, care n-are de unde cunoaște aceste lucruri. Ci vorbește-i pe limba lui, ca să te înțeleagă.
Cu cât îl vei iubi mai adevărat, cu atât vei dori să fii mai limpede înțeles de el.
9 - Nu căuta prin vorbiri de neînțeles să „uimești” pe cei ce te aud căci aceasta te va arăta că mai degrabă ești un înfumurat decât un înțelept.
Și nu vei reuși decât să pierzi fără nici un folos și vremea ta și vremea lor.
10 - Vorbește totdeauna pe înțelesul celor ce te ascultă. Vezi cât de limpezi sunt cuvintele Domnului Isus și ce ușor de înțeles e scrisul Bibliei.
11 - Trebuie totdeauna să te apropii de priceperea ascultătorilor tăi și de pregătirea lor, de puterea lor de pătrundere.
Învață să vorbești totdeauna cu cuvintele pe care le pot înțelege toți cei ce te aud...
Căci dacă vor fi acolo unii ascultători dintre cei care au o pricepere mai înaltă, aceștia nu te vor disprețui fiindcă vorbești simplu. Căci n-au venit acolo pentru tine, ci au venit pentru Hristos, pentru Cuvântul lui. Și dacă în vorbele tale ei vor găsi Cuvântul lui Hristos, cu cât mai simple vor fi aceste vorbe, cu atât Hristos va fi mai slăvit prin ele.
Dar dacă vei vorbi cu cuvinte pe care adesea nici tu nu le înțelegi, atunci cu ce se vor alege ceilalți mulți, care poate nu pot pricepe nici atât?
12 - Știi tu oare cu câte jertfe și primejdii pot veni unele suflete la adunare sau la biserică, s-audă Cuvântul Domnului?
Știi tu oare cât le costă pe multe suflete timpul acesta, rupt cu greu și cu necaz de acasă, sau de la alte îndatoriri?
Știi tu oare ce piedici trebuie să biruie adesea, mulți din cei care stau flămânzi în biserică să audă Cuvântul lui Dumnezeu?
Și știi tu cât de mult prețuiește pentru aceste suflete minunata secundă, când stau tremurând pe scaun? Și cu sete, și cu teamă?
Dacă știi, fă așa ca să aibă cel mai mare folos și bucurie ascultându-te!
13 - Dacă ai ști cu adevărat prețul timpului sfânt, atunci nu le-ai fura nici o clipă din vremea scumpă a ascultătorilor cu lucruri goale și cu vorbe de neînțeles!
N-ai face pe nici unul să meargă din pricina ta, păgubit și amărât acasă!...
Căci e păcat de moarte! Și tu îl vei ispăși.
14 - Tot ceea ce stăpânește peste inima noastră și în ea, mai înainte de Hristos, sau mai puternic decât El, - este un idol.
Tot ceea ce iubim mai mult decât pe Hristos și mai cald decât pe El, este un păcat
și tot ceea ce ne este mai de preț, mai presus și mai apropiat decât El, - este un rău.
15 - Tot ceea ce ține ființa noastră cuprinsă puternic
și care ne-o înlănțuiește cu patimi și dorințe aprinse și statornice, în afară de Hristos,
- este un idol, este un stăpân nedrept care fură locul cuvenit numai lui Hristos, în centrul inimii și vieții noastre.
Locul care se cuvine să fie în întregime, numai și numai al lui Dumnezeu nu trebuie să-l ia nimeni și nimic, decât El.
16 - Lumea și pornirile ei păcătoase, poftele și păcatele, dorințele necurate și toate celelalte care stăpânesc inima noastră înainte de Hristos, sunt niște hoți și niște tâlhari.
Ne fură sănătatea și tinerețea, banii și darurile noastre
ne fură timpul și iubirea, inima și mântuirea noastră,
ne fură cerul, fericirea și viața aceasta și cea veșnică, înșelându-ne și aruncându-ne apoi în veșnica pierzare...
17 - Tot ce aparține, văzut bisericii și Lucrării Domnului, adunat de înaintașii noștri este avutul ei.
După cum ceea ce a câștigat cineva prin munca sa, și i-au lăsat înaintașii săi, este un bun al său.
Toate sufletele și darurile adunate duhovnicește de Lucrarea Domnului, sunt proprietatea ei.
De aceea oricine vine într-o lucrare sau într-o casă, cu gând să ia de acolo prin înșelăciune sau prin furt, un suflet sau un bun, este un hoț și un tâlhar.
Viul Dumnezeu îl va judeca.
18 - Mulți oameni pot avea gânduri bune și pot avea fapte bune.
Mulți pot să fi păzit toate bunele rânduieli și toate poruncile „Legii”, din tinerețea lor, ca tânărul bogat (Marcu 10, 17-23),
- dar dacă n-au intrat prin Hristos, în slujba Sa, ei nu sunt ai Lui.
Pot fi ai oricui, - dar nu ai Săi.
19 - Nici unii să nu ne mirăm: porunca este categorică și pentru toți: trebuie să vă nașteți din nou (Ioan 3, 7).
Cine va asculta ca un copil va fi binecuvântat ca un copil.
20 - Trebuie ca să intrăm pe ușa Nașterii din nou. Singura prin care se poate ajunge la mântuire, - după cum Însuși Dumnezeu a spus.
Trebuie să intrăm toți prin Ușa aceasta, pe care o află atât de puțini, dar singura fără de care nimeni nu poate intra altfel la mântuirea lui Dumnezeu.
Prin Ușa aceasta, căci numai calea ei este singura cale și singura Ușă la care primești dreptul de copil al lui Dumnezeu (Rom. 8, 17; Gal. 4, 4-7).
Și haina de nuntă.
O, Dumnezeul nostru, Te rugăm dăruiește-ne-o tuturor.
Amin.