Binefăcătorii şi hoţii turmei
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Fiţi binecuvântaţi voi toţi acei care puteţi avea o dragoste plină de răbdare şi de milă faţă de toţi cei neştiutori, până când vin şi ei la Dumnezeu.
Fiţi binecuvântaţi voi, neuitaţi binefăcători ai noştri, care v-aţi chinuit şi cu noi, până ce am înţeles şi am ieşit din întunericul unde zăceam.
Niciodată nu vă vom putea mulţumi îndeajuns.
2 - Viaţa este sănătate şi putere, este roadă şi lumină, este cântare şi bucurie... mereu noi, mereu frumoase, depline şi pe veşnicie.
Aceasta este şi poate fi numai în Hristos.
3 - Cu cât cineva este mai unit cu Hristos, cu atât le va avea pe acestea mai din belşug în viaţa lui.
Dar cu cât cineva umblă mai încet şi rămâne mai în urmă de Domnul, cu atât aceste binecuvântate daruri slăbesc şi se pierd din viaţa sa.
4 - Dacă oile lui Hristos trebuie să aibă aceste daruri cereşti în viaţa lor din belşug, cu cât mai mult se cere să le aibă păstorii acestora?
Domnul n-a venit în lume numai să ne lase nişte învăţături frumoase, ci să ne dea şi o viaţă în care să trăim frumuseţea acestora.
5 - Domnul Isus nu vine în Biserică sau în adunare numai ca să ne dea o distracţie duhovnicească,
nici numai prilejul să cântăm, să predicăm, să ne întâlnim unii cu alţii,
- ci vine să ne trezească la o viaţă nouă, să ne dăruiască o viaţă sfântă plină de El şi de trăirea Lui.
6 - Prin roadele Duhului Sfânt se cunoaşte dacă Domnul Hristos a venit sau nu într-o adunare, într-o familie, într-un suflet.
Şi prin aceasta se cunoaşte şi dacă a venit sau nu în tine, în viaţa şi în trăirea ta.
Iar aceste roade se văd de departe - unde sunt şi unde nu.
7 - Când cineva nu te poate înţelege, începe cu el răbdător şi din nou. Şi vorbeşte-i şi mai desluşit aşa cum poate el pricepe, şi până când va ajunge să priceapă.
Nu vorbi niciodată în aşa fel încât ascultătorii tăi să nu poată înţelege ce spui. Pentru ca nu cumva să le răpeşti timpul, fără a le da nimic.
8 - Nu ţinea predici savante la oameni cu o înţelegere simplă, spre a nu te face de râs.
Nu întrebuinţa cuvinte şi termeni înalţi, când vorbeşti poporului de rând, care n-are de unde cunoaşte aceste lucruri. Ci vorbeşte-i pe limba lui, ca să te înţeleagă.
Cu cât îl vei iubi mai adevărat, cu atât vei dori să fii mai limpede înţeles de el.
9 - Nu căuta prin vorbiri de neînţeles să „uimeşti” pe cei ce te aud căci aceasta te va arăta că mai degrabă eşti un înfumurat decât un înţelept.
Şi nu vei reuşi decât să pierzi fără nici un folos şi vremea ta şi vremea lor.
10 - Vorbeşte totdeauna pe înţelesul celor ce te ascultă. Vezi cât de limpezi sunt cuvintele Domnului Isus şi ce uşor de înţeles e scrisul Bibliei.
11 - Trebuie totdeauna să te apropii de priceperea ascultătorilor tăi şi de pregătirea lor, de puterea lor de pătrundere.
Învaţă să vorbeşti totdeauna cu cuvintele pe care le pot înţelege toţi cei ce te aud...
Căci dacă vor fi acolo unii ascultători dintre cei care au o pricepere mai înaltă, aceştia nu te vor dispreţui fiindcă vorbeşti simplu. Căci n-au venit acolo pentru tine, ci au venit pentru Hristos, pentru Cuvântul lui. Şi dacă în vorbele tale ei vor găsi Cuvântul lui Hristos, cu cât mai simple vor fi aceste vorbe, cu atât Hristos va fi mai slăvit prin ele.
Dar dacă vei vorbi cu cuvinte pe care adesea nici tu nu le înţelegi, atunci cu ce se vor alege ceilalţi mulţi, care poate nu pot pricepe nici atât?
12 - Ştii tu oare cu câte jertfe şi primejdii pot veni unele suflete la adunare sau la biserică, s-audă Cuvântul Domnului?
Ştii tu oare cât le costă pe multe suflete timpul acesta, rupt cu greu şi cu necaz de acasă, sau de la alte îndatoriri?
Ştii tu oare ce piedici trebuie să biruie adesea, mulţi din cei care stau flămânzi în biserică să audă Cuvântul lui Dumnezeu?
Şi ştii tu cât de mult preţuieşte pentru aceste suflete minunata secundă, când stau tremurând pe scaun? Şi cu sete, şi cu teamă?
Dacă ştii, fă aşa ca să aibă cel mai mare folos şi bucurie ascultându-te!
13 - Dacă ai şti cu adevărat preţul timpului sfânt, atunci nu le-ai fura nici o clipă din vremea scumpă a ascultătorilor cu lucruri goale şi cu vorbe de neînţeles!
N-ai face pe nici unul să meargă din pricina ta, păgubit şi amărât acasă!...
Căci e păcat de moarte! Şi tu îl vei ispăşi.
14 - Tot ceea ce stăpâneşte peste inima noastră şi în ea, mai înainte de Hristos, sau mai puternic decât El, - este un idol.
Tot ceea ce iubim mai mult decât pe Hristos şi mai cald decât pe El, este un păcat
şi tot ceea ce ne este mai de preţ, mai presus şi mai apropiat decât El, - este un rău.
15 - Tot ceea ce ţine fiinţa noastră cuprinsă puternic
şi care ne-o înlănţuieşte cu patimi şi dorinţe aprinse şi statornice, în afară de Hristos,
- este un idol, este un stăpân nedrept care fură locul cuvenit numai lui Hristos, în centrul inimii şi vieţii noastre.
Locul care se cuvine să fie în întregime, numai şi numai al lui Dumnezeu nu trebuie să-l ia nimeni şi nimic, decât El.
16 - Lumea şi pornirile ei păcătoase, poftele şi păcatele, dorinţele necurate şi toate celelalte care stăpânesc inima noastră înainte de Hristos, sunt nişte hoţi şi nişte tâlhari.
Ne fură sănătatea şi tinereţea, banii şi darurile noastre
ne fură timpul şi iubirea, inima şi mântuirea noastră,
ne fură cerul, fericirea şi viaţa aceasta şi cea veşnică, înşelându-ne şi aruncându-ne apoi în veşnica pierzare...
17 - Tot ce aparţine, văzut bisericii şi Lucrării Domnului, adunat de înaintaşii noştri este avutul ei.
După cum ceea ce a câştigat cineva prin munca sa, şi i-au lăsat înaintaşii săi, este un bun al său.
Toate sufletele şi darurile adunate duhovniceşte de Lucrarea Domnului, sunt proprietatea ei.
De aceea oricine vine într-o lucrare sau într-o casă, cu gând să ia de acolo prin înşelăciune sau prin furt, un suflet sau un bun, este un hoţ şi un tâlhar.
Viul Dumnezeu îl va judeca.
18 - Mulţi oameni pot avea gânduri bune şi pot avea fapte bune.
Mulţi pot să fi păzit toate bunele rânduieli şi toate poruncile „Legii”, din tinereţea lor, ca tânărul bogat (Marcu 10, 17-23),
- dar dacă n-au intrat prin Hristos, în slujba Sa, ei nu sunt ai Lui.
Pot fi ai oricui, - dar nu ai Săi.
19 - Nici unii să nu ne mirăm: porunca este categorică şi pentru toţi: trebuie să vă naşteţi din nou (Ioan 3, 7).
Cine va asculta ca un copil va fi binecuvântat ca un copil.
20 - Trebuie ca să intrăm pe uşa Naşterii din nou. Singura prin care se poate ajunge la mântuire, - după cum Însuşi Dumnezeu a spus.
Trebuie să intrăm toţi prin Uşa aceasta, pe care o află atât de puţini, dar singura fără de care nimeni nu poate intra altfel la mântuirea lui Dumnezeu.
Prin Uşa aceasta, căci numai calea ei este singura cale şi singura Uşă la care primeşti dreptul de copil al lui Dumnezeu (Rom. 8, 17; Gal. 4, 4-7).
Şi haina de nuntă.
O, Dumnezeul nostru, Te rugăm dăruieşte-ne-o tuturor.
Amin.