Foto Traian Dorz

Blândețea

Traian Dorz - Comori Nemuritoare

1 - Blândețea e virtutea mai rară pe pământ
ne-o cere ca poruncă al omeniei gând.
2 - Cu smerenia blândețea este sora cea mai bună
omenia ni le cere pe-amândouă împreună.
3 - Omul blând e-un suflet liber care-a biruit deplin
și trufia și minciuna rămânând mereu senin
cel ce-a biruit acestea este liniștit oricând
nu-i nimic să mai frământe duhul unui suflet blând.
4 - Blândețea este semnul unei vieți adânci
cum este temelia unei înalte stânci.
5 - Blândețea nu se naște în firea noastră rea
ci numa-n firea nouă ajungem noi la ea
această fire nouă o au numai acei
ce-au rupt-o cu păcatul și l-au zdrobit din ei.
6 - Blândețea este floarea vieții noastre noi
smerenia e rodul adus de ea apoi.
7 - Când blândețea se adaugă celorlalte dragi virtuți
ea ne face să cunoaștem oamenii cei mai plăcuți
nu-i mai mare bucurie decât a-ntâlni oricând
pe un semen care are chipul și cuvântul blând.
8 - Și blândețea se învață ca și tot ce e frumos
numai de la-nvățătorul cel mai bun și mai milos.
9 - Blândețea-i școala cea mai naltă,
- dar prea puțini învățăcei
doresc să vină să învețe și să rămână-n umbra ei
dar cei care-au venit odată
și n-au plecat din ea grăbiți
blândețea i-a făcut eroii cei mai tăcuți și străluciți.
10 - Blândețea înmulțește adesea îndrăzneții
dar astea pân-la urmă sunt umbrele vieții.
11 - Și blândețea e la unii o virtute prefăcută
știe bine-nșelătorul că blândețea e plăcută
și-o arată-atâta vreme până-apucă ce pândește
după-aceea își arată patima ce-l stăpânește.
12 - În blândețe omul vrednic fața dulce și-o arată
însă numai la-ncercare vezi pe cea adevărată.
13 - În blândețe-i totdeauna adevăr și umilință
și o simte-ntotdeauna omul sincer în credință
căci și gândul și cuvântul negreșit te-ncredințează
unde trebuie s-ai pace,
și-unde trebuie s-ai pază.
14 - Teme-te și de blândețea ce vezi că se prea reține
să te-aștepți să izbucnească dacă un prilej îi vine.
15 - Blândețea crește numai pe munții mântuirii
și pomul ei rodește smochinele iubirii
- copilul meu cel dulce trudește și le-adună
căci ele-s mierea vieții
- și mana cea mai bună.
Articol 122 din 185
Folosește săgețile ← → pentru navigare