Bolile și suferințele de pe pământ
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Boala este totdeauna grea,
suferința este totdeauna dureroasă
iar moartea totdeauna înspăimântătoare.
- Fiecare om luptă cât poate ca să scape de ele,
sau să le ușureze
sau să le amâne cât mai mult.
O, ce puține suflete știu Isuse Doamne, că Singurul care poți ajuta pe cei ce ajung în ele ești numai Tu.
2 - Păcatul este singura cauză a bolilor, a suferinței și a morții.
Isuse - numai Sângele Tău ne poate izbăvi de păcat, de orice păcat, de tot păcatul, pe fiecare din noi și pe toți.
Adu-ne Isuse Doamne, sub puterea răscumpărătoare a Sângelui Tău, pe fiecare din noi și pe toți, - spre a putea fi izbăviți cu biruință și bucurie prin toate până la slava Ta veșnică.
3 - Nici un loc al nostru de pe pământ, nu este veșnic.
În curând vom părăsi pe totdeauna această locuință frumoasă sau urâtă, nouă sau veche, a noastră sau a altuia - și acest scaun de cinste sau de ocară pe care stăm acum în lumea asta.
Nici chiar locul nostru din cimitir nu este veșnic.
În curând, la Învierea tuturor morților, noi vom părăsi și monumentul frumos al mormântului nostru - și mormântul nostru împodobit sau necunoscut, unde vom fi înmormântați, - și vom ieși la Judecată în Fața Marelui nostru Dumnezeu și Judecător Isus Hristos.
Și numai locul unde vom merge din fața Înfricoșatului Judecător, va fi al nostru pentru totdeauna
fie raiul fericit - dacă L-am urmat pe Hristos,
fie iadul blestemat, dacă L-am respins.
Să nu uite asta nici un împărat
și nici un cerșetor.
4 - Să nu fim zdrobiți niciodată la vestea morții altora sau la apropierea morții noastre. Să privim dincolo de moarte la Învierea și la Plata veșnică care o urmează.
Dacă suntem ai lui Hristos Isus, Domnul nostru, atunci moartea ne este pragul necesar peste care intrăm în casa și fericirea Lui.
Și cine nu dorește pragul unei case fericite?
5 - Chiar dacă trăim prin credință și avem înfierea slavei - cât suntem în lume noi trăim în trupul acesta.
Iar trupul acesta este supus trecerii din pricina păcatului în care s-a născut firea noastră pământească de care nu putem scăpa decât odată cu încetarea existenței noastre pământești și trecerea în existența cealaltă.
Dar trăind prin Duhul Sfânt, puterea firii pământești va scădea mereu până ce puterea firii duhovnicești va stăpâni întreagă ființa noastră încă de pe acum.
Fericiți și sfinți sunt cei care au putut ajunge starea asta.
6 - Nu întotdeauna bolile și suferințele sunt o pedeapsă.
Ele pot fi mijloace prin care noi putem preamări pe Dumnezeu,
sau pregătiri pentru o lucrare minunată a Lui prin noi,
sau înlesniri pentru alții a-L afla pe Dumnezeu prin noi,
sau feriri de alte mai mari nenorociri,
sau mijlociri ale arătării unor lucrări minunate ale lui Dumnezeu prin noi,
sau pentru ca răbdarea noastră prin ele să fie o pildă pentru alții.
Oricare ar fi scopul suferințelor noastre, să-L lăudăm pe Dumnezeu care prin ele nu urmărește decât binele nostru. Dacă vom birui prin răbdare, vom vedea aceasta, fericiți, la El.
7 - Oricât de lungă și de grea ar fi Săptămâna Patimilor, - după ea vine totdeauna Ziua Învierii, Praznicul Biruinței.
În zilele necazului - sus inima! După ele totdeauna Dumnezeu ne va aduce zilele Bucuriei.
8 - Bucurați-vă voi toți cei care munciți sau luptați sau suferiți pentru Hristos Domnul și Împăratul Veșnic.
Paștile noastre Isus, este aproape. Cununa și slava celor care sufăr pentru El și cu El, vin întocmai ca pentru El, numai după moarte și nu înainte de ea.
Nu vă temeți de moarte! Ea este ușa de aur prin care vom intra în strălucirea unde ne așteaptă cununa și cununia noastră fericită.
Clipa morții este ajungerea noastră la premiul alergării.
Este dobândirea cununii pentru care am luptat.
Este îmbrățișarea pentru care am suferit.
O, fericită și dorită moarte, tu ești cea mai mare biruință pentru noi în Hristos și a Lui în noi.
Vai de cei care se tem de tine.
9 - La oameni mărimea se măsoară cu înălțimea, - dar la Dumnezeu se măsoară cu smerenia, cu micșorarea.
Nu cel care este ridicat mai sus este mai mare, ci acela care se poate micșora pe sine cel mai mult.
Ioan Botezătorul era socotit cel mai mare pentru că el se socotea ca un glas fără ecou, cum sunt glasurile în pustiu.
Numai Hristos Domnul nostru, care S-a smerit pe Sine și mai mult, El Singurul a fost mai mare ca Ioan, fiindcă S-a făcut Cel mai mic.
Atât de mare este cel smerit.
10 - Orice om și orice popor, are un destin mântuitor pe lume.
Dacă și-l înțelege și și-l împlinește - el a realizat Voia lui Dumnezeu.
Oricine îl abate pe un om sau pe un popor de la împlinirea destinului său, va fi osândit de Dumnezeu.
Și o, câți inconștienți sau ticăloși fac aceasta - spre osânda lor veșnică.
11 - Ce dureros este spre Dumnezeu strigătul oricărui muribund.
Țipătul unui iepuraș împușcat, al unei vietăți ucise, al unei dreptăți sugrumate.
Fiecare astfel de țipăt este un strigăt către Dumnezeu împotriva celui care ia o viață.
12 - Mormintele iubiților noștri, sunt în mijlocul nostru locuri de popas sufletesc, de amintiri neuitate, de îmbărbătare sfântă.
La căpătâiul lor, dragostea și recunoștința noastră trebuie să ridice monumente vrednice de numele lor.
Peste mormintele lor flori, iar peste florile lor lacrimi.
Dar fără urmarea pildei lor, toate acestea nu folosesc prea mult.
13 - Dumnezeu este Acela care te-a pus acolo unde ești acum, oricare ți-ar fi locul acesta unde stai, sau lucrezi sau suferi.
Ți-e bine? - Mulțumește-I Lui și fă cât bine poți astăzi.
Ți-e greu? - laudă-L pe El și roagă-te suferind cât mai liniștit.
În curând se va sfârși totul.
Și tu îți vei primi mâine urmarea a tot ceea ce suferi astăzi.
14 - Tot ce-ți aud urechile și îți văd ochii, - trebuie să împlinești tu.
Nu refuza, nu neglija, nu amâna și nu lăsa în grija nimănui nimic din ceea ce trebuie să faci tu.
Fă acum! Fă frumos! Fă deplin.
Ca să poți vedea liniștit și bucuros mâine, Fața Dumnezeului tău!
15 - Dumnezeu Însuși va arunca ocara celor ce ocărăsc Numele Său și al copiilor Săi, asupra acestor ocărâtori.
El va dărâma pe toți dărâmătorii, va dezbina pe cei ce dezbină.
Va strica pe cei ce strică și va zdrobi pe cei ce zdrobesc. Dar cu cât așteaptă mai mult, cu atâta pedeapsa celor răi va fi mai cumplită.
Voi cei ce suferiți, rugați-vă, credeți și așteptați.
Există o vreme a lui Dumnezeu. Și El intervine numai atunci.
16 - Să nu te lași împiedicat nici de numele nici de renumele unui dezbinător sau potrivnic al Lucrării lui Dumnezeu.
Hotărât și curajos, ridică-te împotriva oricărui dezbinător.
Apără unitatea familiei tale sufletești și scoate-l fără cruțare afară pe stricătorul Casei lui Dumnezeu, potrivnicul învățăturii și călcătorul dragostei.
Orice slăbiciune față de el va fi un păcat față de Dumnezeu.
17 - Iubirea este singurul mijloc prin care putem comunica și ne putem înțelege cu tot ce este mai sus și mai jos ca noi.
Prin iubire putem vorbi cu tainele de deasupra, cu cele dedesubtul și cu cele din jurul nostru.
Fără iubire suntem izolați în ținutul straniu al tăcerii și despărțirii, atât de lumea superioară cât și de cea inferioară nouă.
Numai Dumnezeu și Natura sunt binefăcătorii care dezrobesc din grozăvia singurătății.
Iar cu acești binefăcători putem comunica numai prin iubire.
18 - Oprește-te din când în când și privește spre cer. Acesta te va face să cunoști cât de mic ești.
Să privești spre soare, ca să vezi cât de dator ești.
Să privești spre semeni, ca să vezi cât de recunoscător om ești.
Să privești spre timp, ca să vezi cât de trecător ești
să privești spre pământ, ca să vezi ce vei fi
și văzând cum trăiești, să înțelegi cum vei muri.
19 - Numai când Hristos te asigură, atunci fii sigur.
Numai Cuvântul lui Dumnezeu este întreg. La El nu-i nimic nici de adăugat nici de scăzut.
Vai oricui Îl adaugă, ori Îl scade, ori Îl strică, ori Îl calcă.
20 - Tot ce n-am dăruit lui Dumnezeu, - am pierdut,
tot ce am pierdut pentru Dumnezeu, - este singurul meu câștig.
O, de le-aș fi pierdut pe toate pentru El!