Bolile şi suferinţele de pe pământ
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Boala este totdeauna grea,
suferinţa este totdeauna dureroasă
iar moartea totdeauna înspăimântătoare.
- Fiecare om luptă cât poate ca să scape de ele,
sau să le uşureze
sau să le amâne cât mai mult.
O, ce puţine suflete ştiu Isuse Doamne, că Singurul care poţi ajuta pe cei ce ajung în ele eşti numai Tu.
2 - Păcatul este singura cauză a bolilor, a suferinţei şi a morţii.
Isuse - numai Sângele Tău ne poate izbăvi de păcat, de orice păcat, de tot păcatul, pe fiecare din noi şi pe toţi.
Adu-ne Isuse Doamne, sub puterea răscumpărătoare a Sângelui Tău, pe fiecare din noi şi pe toţi, - spre a putea fi izbăviţi cu biruinţă şi bucurie prin toate până la slava Ta veşnică.
3 - Nici un loc al nostru de pe pământ, nu este veşnic.
În curând vom părăsi pe totdeauna această locuinţă frumoasă sau urâtă, nouă sau veche, a noastră sau a altuia - şi acest scaun de cinste sau de ocară pe care stăm acum în lumea asta.
Nici chiar locul nostru din cimitir nu este veşnic.
În curând, la Învierea tuturor morţilor, noi vom părăsi şi monumentul frumos al mormântului nostru - şi mormântul nostru împodobit sau necunoscut, unde vom fi înmormântaţi, - şi vom ieşi la Judecată în Faţa Marelui nostru Dumnezeu şi Judecător Isus Hristos.
Şi numai locul unde vom merge din faţa Înfricoşatului Judecător, va fi al nostru pentru totdeauna
fie raiul fericit - dacă L-am urmat pe Hristos,
fie iadul blestemat, dacă L-am respins.
Să nu uite asta nici un împărat
şi nici un cerşetor.
4 - Să nu fim zdrobiţi niciodată la vestea morţii altora sau la apropierea morţii noastre. Să privim dincolo de moarte la Învierea şi la Plata veşnică care o urmează.
Dacă suntem ai lui Hristos Isus, Domnul nostru, atunci moartea ne este pragul necesar peste care intrăm în casa şi fericirea Lui.
Şi cine nu doreşte pragul unei case fericite?
5 - Chiar dacă trăim prin credinţă şi avem înfierea slavei - cât suntem în lume noi trăim în trupul acesta.
Iar trupul acesta este supus trecerii din pricina păcatului în care s-a născut firea noastră pământească de care nu putem scăpa decât odată cu încetarea existenţei noastre pământeşti şi trecerea în existenţa cealaltă.
Dar trăind prin Duhul Sfânt, puterea firii pământeşti va scădea mereu până ce puterea firii duhovniceşti va stăpâni întreagă fiinţa noastră încă de pe acum.
Fericiţi şi sfinţi sunt cei care au putut ajunge starea asta.
6 - Nu întotdeauna bolile şi suferinţele sunt o pedeapsă.
Ele pot fi mijloace prin care noi putem preamări pe Dumnezeu,
sau pregătiri pentru o lucrare minunată a Lui prin noi,
sau înlesniri pentru alţii a-L afla pe Dumnezeu prin noi,
sau feriri de alte mai mari nenorociri,
sau mijlociri ale arătării unor lucrări minunate ale lui Dumnezeu prin noi,
sau pentru ca răbdarea noastră prin ele să fie o pildă pentru alţii.
Oricare ar fi scopul suferinţelor noastre, să-L lăudăm pe Dumnezeu care prin ele nu urmăreşte decât binele nostru. Dacă vom birui prin răbdare, vom vedea aceasta, fericiţi, la El.
7 - Oricât de lungă şi de grea ar fi Săptămâna Patimilor, - după ea vine totdeauna Ziua Învierii, Praznicul Biruinţei.
În zilele necazului - sus inima! După ele totdeauna Dumnezeu ne va aduce zilele Bucuriei.
8 - Bucuraţi-vă voi toţi cei care munciţi sau luptaţi sau suferiţi pentru Hristos Domnul şi Împăratul Veşnic.
Paştile noastre Isus, este aproape. Cununa şi slava celor care sufăr pentru El şi cu El, vin întocmai ca pentru El, numai după moarte şi nu înainte de ea.
Nu vă temeţi de moarte! Ea este uşa de aur prin care vom intra în strălucirea unde ne aşteaptă cununa şi cununia noastră fericită.
Clipa morţii este ajungerea noastră la premiul alergării.
Este dobândirea cununii pentru care am luptat.
Este îmbrăţişarea pentru care am suferit.
O, fericită şi dorită moarte, tu eşti cea mai mare biruinţă pentru noi în Hristos şi a Lui în noi.
Vai de cei care se tem de tine.
9 - La oameni mărimea se măsoară cu înălţimea, - dar la Dumnezeu se măsoară cu smerenia, cu micşorarea.
Nu cel care este ridicat mai sus este mai mare, ci acela care se poate micşora pe sine cel mai mult.
Ioan Botezătorul era socotit cel mai mare pentru că el se socotea ca un glas fără ecou, cum sunt glasurile în pustiu.
Numai Hristos Domnul nostru, care S-a smerit pe Sine şi mai mult, El Singurul a fost mai mare ca Ioan, fiindcă S-a făcut Cel mai mic.
Atât de mare este cel smerit.
10 - Orice om şi orice popor, are un destin mântuitor pe lume.
Dacă şi-l înţelege şi şi-l împlineşte - el a realizat Voia lui Dumnezeu.
Oricine îl abate pe un om sau pe un popor de la împlinirea destinului său, va fi osândit de Dumnezeu.
Şi o, câţi inconştienţi sau ticăloşi fac aceasta - spre osânda lor veşnică.
11 - Ce dureros este spre Dumnezeu strigătul oricărui muribund.
Ţipătul unui iepuraş împuşcat, al unei vietăţi ucise, al unei dreptăţi sugrumate.
Fiecare astfel de ţipăt este un strigăt către Dumnezeu împotriva celui care ia o viaţă.
12 - Mormintele iubiţilor noştri, sunt în mijlocul nostru locuri de popas sufletesc, de amintiri neuitate, de îmbărbătare sfântă.
La căpătâiul lor, dragostea şi recunoştinţa noastră trebuie să ridice monumente vrednice de numele lor.
Peste mormintele lor flori, iar peste florile lor lacrimi.
Dar fără urmarea pildei lor, toate acestea nu folosesc prea mult.
13 - Dumnezeu este Acela care te-a pus acolo unde eşti acum, oricare ţi-ar fi locul acesta unde stai, sau lucrezi sau suferi.
Ţi-e bine? - Mulţumeşte-I Lui şi fă cât bine poţi astăzi.
Ţi-e greu? - laudă-L pe El şi roagă-te suferind cât mai liniştit.
În curând se va sfârşi totul.
Şi tu îţi vei primi mâine urmarea a tot ceea ce suferi astăzi.
14 - Tot ce-ţi aud urechile şi îţi văd ochii, - trebuie să împlineşti tu.
Nu refuza, nu neglija, nu amâna şi nu lăsa în grija nimănui nimic din ceea ce trebuie să faci tu.
Fă acum! Fă frumos! Fă deplin.
Ca să poţi vedea liniştit şi bucuros mâine, Faţa Dumnezeului tău!
15 - Dumnezeu Însuşi va arunca ocara celor ce ocărăsc Numele Său şi al copiilor Săi, asupra acestor ocărâtori.
El va dărâma pe toţi dărâmătorii, va dezbina pe cei ce dezbină.
Va strica pe cei ce strică şi va zdrobi pe cei ce zdrobesc. Dar cu cât aşteaptă mai mult, cu atâta pedeapsa celor răi va fi mai cumplită.
Voi cei ce suferiţi, rugaţi-vă, credeţi şi aşteptaţi.
Există o vreme a lui Dumnezeu. Şi El intervine numai atunci.
16 - Să nu te laşi împiedicat nici de numele nici de renumele unui dezbinător sau potrivnic al Lucrării lui Dumnezeu.
Hotărât şi curajos, ridică-te împotriva oricărui dezbinător.
Apără unitatea familiei tale sufleteşti şi scoate-l fără cruţare afară pe stricătorul Casei lui Dumnezeu, potrivnicul învăţăturii şi călcătorul dragostei.
Orice slăbiciune faţă de el va fi un păcat faţă de Dumnezeu.
17 - Iubirea este singurul mijloc prin care putem comunica şi ne putem înţelege cu tot ce este mai sus şi mai jos ca noi.
Prin iubire putem vorbi cu tainele de deasupra, cu cele dedesubtul şi cu cele din jurul nostru.
Fără iubire suntem izolaţi în ţinutul straniu al tăcerii şi despărţirii, atât de lumea superioară cât şi de cea inferioară nouă.
Numai Dumnezeu şi Natura sunt binefăcătorii care dezrobesc din grozăvia singurătăţii.
Iar cu aceşti binefăcători putem comunica numai prin iubire.
18 - Opreşte-te din când în când şi priveşte spre cer. Acesta te va face să cunoşti cât de mic eşti.
Să priveşti spre soare, ca să vezi cât de dator eşti.
Să priveşti spre semeni, ca să vezi cât de recunoscător om eşti.
Să priveşti spre timp, ca să vezi cât de trecător eşti
să priveşti spre pământ, ca să vezi ce vei fi
şi văzând cum trăieşti, să înţelegi cum vei muri.
19 - Numai când Hristos te asigură, atunci fii sigur.
Numai Cuvântul lui Dumnezeu este întreg. La El nu-i nimic nici de adăugat nici de scăzut.
Vai oricui Îl adaugă, ori Îl scade, ori Îl strică, ori Îl calcă.
20 - Tot ce n-am dăruit lui Dumnezeu, - am pierdut,
tot ce am pierdut pentru Dumnezeu, - este singurul meu câştig.
O, de le-aş fi pierdut pe toate pentru El!