Ca o mare furtunoasă...
Traian Dorz - Cântările Căinței
Ca o mare furtunoasă, Doamne, ne-a fost viaţa
numai rane ne-a fost trupul, numai lacrimi faţa
numai singuratici paşii, numai rece locul
- numai în cuptorul Crucii ne-a fost dulce focul.
Ţine-mă mereu
Dulce Dumnezeu
lângă Sânul Tău
până voi gusta
fericirea mea
la Inima Ta.
Nu e loc mai sfânt ca rugul arderii-n răbdare
pentru slava şi izbânda vieţii viitoare
şi nu-i stare mai cerească în această lume
decât cu Hristos pe Cruce, pentru Sfântu-I Nume.
Fie cât de furtunoasă şi de grea viaţa,
vrem să trecem drepţi prin toate către Cer cu faţa
fericiţi mărturisindu-L pe Hristos prin Cruce
- nu-i alt drum mai drept, la ceruri să ne poată duce...