Ca râul care are
Traian Dorz - Cântarea Biruinței
Ca râul care are şi cotituri pe cale,
dar pân-la urmă-n mare ajunge-a-se vărsa,
aşa e-n lumea asta şi lupta vieţii tale,
o, credincios ce-odată în ceruri vei intra.
Nu te opri din cale nici dacă munţi s-ar pune,
nădejdea să ţi-o frângă, avântul să-ţi opreşti,
frământă-te, munceşte şi luptă a-i supune,
nădăjduieşte, crede, - şi-ajungi să biruieşti.
Nu te opri nici dacă vei întâlni câmpia
cu mlaştini de păcate şi lărgământ viclean
posteşte şi te roagă - şi-nvingeţi lenevia,
răzbind mereu nainte, cu ochii spre Ocean.
Oricine s-ar abate, tu vezi-ţi de cărare,
gunoaiele le-aruncă spre ţărmurii stătuţi,
pe faţa ta să fie mereu senin şi soare,
- şi-atunci pe mulţi s-ajungă în cer, o să-i ajuţi!