Ostașii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele, și le-au făcut patru părți, câte o parte pentru fiecare ostaș. I-au luat și cămașa, care n-avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură țesătură de sus până jos.
Condamnarea lui Isus era cu confiscarea întregii Lui averi.
Întreaga lui Isus avere erau doar hainele cu care era îmbrăcat. Aceste haine deveneau acum proprietatea celor ce-L răstigniseră. Era răsplata celor ce făcuseră slujba cea fioroasă a răstignirii Lui. Desigur, în cele patru părți, erau și hainele celorlalți doi răstigniți.
Ce puține din acestea erau cele ce fuseseră ale lui Isus. Dar sărăciei lacome a soldaților, obișnuiți cu astfel de pomană, nu-i va fi păsat prea mult cine a fost acela ale cărui haine le iau ei.
Cum se vor fi bucurat soldații împărțindu-le pe ele, fără să le tremure mâinile cu care le atingeau!
O, voi care vă bucurați să puteți pune mâna pe puținul avut al celui osândit pe nedrept și pe puținul sfânt al celui condamnat pentru cele sfinte - cutremurați-vă de sacrilegiul acesta.
Orice avantaj de care profitați în vreun fel, de pe urma unei nelegiuiri săvârșite împotriva celui drept - vă osândește și pe voi. De aceste lucruri n-ar trebui să se poată atinge nimeni.
Sunt atât de sfinte!
Cămașa Lui n-avea nici o cusătură...
Ce mâini sfinte, credincioase, răbdătoare și bune trebuie să fi lucrat cu dragoste la împletitura acestei sfinte cămăși!
Poate ea a fost împletită de mâinile sfinte ale Preacuratei Sale Mame. Din ochii ei vor fi picurat șiroaie de lacrimi pe împletitura cămășii ce trebuia s-o poarte Dulcele ei Fiu, Unic și Sfânt. O astfel de muncă plină de răbdare, de pricepere și de iubire, doar mâinile sfinte de mamă sunt în stare s-o lucreze!
Cu câte rugăciuni înlăcrimate, cu câte iubitoare cântări, cu câte duioase amintiri, cu câte îngrijorări și temeri, va fi fost împletită această cămașă pe care Fiul o purta cu drag și cu grijă, amintindu-Și de fiecare dată de sfintele mâini care i-O dăduseră. El o purta direct pe Inima Lui, cu o dragoste unică, cu care porți numai lucrurile dăruite de cele mai dragi și mai scumpe mâini. Dumnezeu să vă binecuvânteze, mâini sfinte care lucrați, care împletiți, care coaseți pentru fiii lui Dumnezeu cum știți mai frumos și mai iubitor. Pe voi, mame și surori neprețuite. Și voi veți purta odată un veșmânt nebănuit de frumos, lucrat de mâinile Recunoscătoare și de Dragostea Fericită a Aceluia și a acelora pentru care le-ați făcut voi toate cele ce le-ați făcut pentru El și pentru ai Lui (Matei 25, 40).
Dar cămașa lui Isus, care n-avea nici o cusătură, ne amintește și de Lucrarea Lui.
De Biserica Lui. Și de adunarea Lui scumpă. De părtășia cea mai apropiată de Inima Lui,
de Duhul Lui, de Ființa și de Simțirea Lui.
O, cât de scumpă este această comoară a Lui!
Câte mâini sfinte au lucrat la ea! Câte lacrimi sfinte s-au vărsat pentru ea! Câte amintiri și jertfe sfinte o înfrumusețează!
Câte flori ale nevinovăției și câte podoabe ale sfințeniei strălucesc pe ea și în ea.
Câte stăruitoare rugăciuni s-au înălțat pentru nesfâșierea ei! Pentru nedespărțirea fraților și a învățăturii de la început, pentru păstrarea desăvârșitei ei unități...
Dar în timp ce străinii Lui de-atunci s-au temut să rupă cămașa cea fără nici o cusătură a lui Isus, - închinătorii Lui de mai târziu nu s-au temut, cum nu se tem nici astăzi, să sfâșie unitatea cea nespus mai scumpă a Bisericii și Lucrării Sale, mulți trufași ziși ai Lui.
Vai, ce priveliște plină de durere și de cutremur este starea de astăzi din jurul Crucii lui Hristos. Cetele dezbinate și lacome ale celor mai triști pomănari, sfâșie fără milă și fără grijă unitatea Bisericii lui Isus. Dornici fiecare să câștige un petic mai mult de la celălalt, smulgând și rupând sufletele adunărilor sfinte. Aceste înspăimântător de vinovate certuri confesionale și confesionaliste, aceste vânători după prozeliți, aceste surde și hrăpărețe apucături negustorești la care se dedau cei care pretind că au fiecare primul drept la cămașa sfântă, au ajuns atât de nesuferite, încât strigi îndurerat:
O, cât de răbdător poate fi Dumnezeu! Dar până când îi va mai putea răbda oare chiar și El!
Frați sfinți, surori binecuvântate, suflete ale lui Hristos, din oricare tabără ați fi voi, rugați-vă și luptați să nu se mai adâncească sfâșierile și ruptura.
Nimeni care dezbină n-are dreptate. Unde doi se ceartă pe adevăr, amândoi sunt vinovați, dacă nici unul nu stă pe temelia dintâi.
Unde doi sau mai mulți se ceartă pentru întâietate, acolo toți merită pedeapsă și umilire, dacă nici unul nu ascultă de unitatea Lucrării Domnului. Cel care are dreptate nu se ceartă. Cel care are Adevăr nu dezbină. Cel care iubește pe Hristos, nu rupe cămașa Lui cea sfântă. Ea trebuie să rămână așa cum a fost de la început. Cine rupe e lup.
Și duhovnicește așa și este, cu cei ce rup și sfâșie învățătura și lucrarea care a fost făcută de mâini sfinte și trebuia ca să rămână una și pe totdeauna.
Mărire veșnică Ție, Isuse Doamne, Jertfa noastră Sfântă, Zestrea noastră Scumpă, Comoara noastră Unică...
Te rugăm, păstrează unitatea alor Tăi și înflăcărează-i pentru apărarea și întărirea acestei unități.
Trezește conștiința celor care păcătuiesc împotriva acestei sfinte unități. Și trimite un duh de putere și de râvnă mai mare peste toți cei care trebuie să refacă în vederea Venirii Tale, Unitatea Bisericii Sfinte.
Iar de cei care nu vor să înțeleagă, Te rugăm să scapi Tu Lucrarea Ta, îndepărtându-i din ea și smulgând-o din mâinile lor.
Amin.