Când am trecut
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Când am trecut întâia dată
prin locu-acesta-ndurerat
ținutu-acesta astăzi soare
era pustiu și-ntunecat.
Singurătatea lui amară
a stors atât având din noi,
plângea atunci în noi durerea
cum cântă-acum iubirea-n voi.
Azi tot pustiul e izvoare
hotarul tot de soare-i plin
și-n toată țara roditoare
zâmbește-un cer senin, senin.
Trecutul sfâșierii noastre
e răsplătit îmbelșugat...
- păzește Mână Sfântă rodul
cu-atâtea lacrimi câștigat!
Alungă-i lupii și lăcusta
și pune-i îngeri păzitori
că pentru fiecare floare
am suferit de-atâtea ori.