Când am trecut
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Când am trecut întâia dată
prin locu-acesta-ndurerat
ţinutu-acesta astăzi soare
era pustiu şi-ntunecat.
Singurătatea lui amară
a stors atât având din noi,
plângea atunci în noi durerea
cum cântă-acum iubirea-n voi.
Azi tot pustiul e izvoare
hotarul tot de soare-i plin
şi-n toată ţara roditoare
zâmbeşte-un cer senin, senin.
Trecutul sfâşierii noastre
e răsplătit îmbelşugat...
- păzeşte Mână Sfântă rodul
cu-atâtea lacrimi câştigat!
Alungă-i lupii şi lăcusta
şi pune-i îngeri păzitori
că pentru fiecare floare
am suferit de-atâtea ori.