Când anii trec
Traian Dorz - Cântările Căinței
Când anii trec ca norii şi oamenii ca vântul
viaţa noastră curge cu timpul ce-l trăim
şi undeva în cale stă neştiut mormântul
şi nimeni nu cunoaşte în care ţintirim.
Doamne-n calea dreaptă
minte înţeleaptă
dă-ne să umblăm
ca în veşnicie - sfânta-mpărăţie
dulce s-o gustăm.
Când viaţa ni-e nainte ne pare-atât de lungă
că nu ştim cum ar trece mai grabnic anii ei
când viaţa ni-e în urmă am vrea să tot ne-ajungă
dar nu ne mai ajunge - şi-o plângem singurei.
Când unicele lucruri le-avem cu-ndestulare
- iubire, tinereţe şi soţ şi legământ -
le risipim în patimi şi-n râs şi-n nepăsare
- când le-am pierdut, zadarnic le plângem preţul sfânt.
Când anii trec ca norii şi stările ca vântul
o suflet scump, grijeşte-ţi avutul cel sublim
oriunde mori, - iubirea s-o ţii şi legământul
ca să învii cu ele din orice ţintirim!