Când duhul meu
Traian Dorz - Cântarea Învierii
Când duhul meu se leagănă-ntre ceruri
şi gândul meu se-nchină-ntre iubiri
şi graiul meu Te laudă-ntre lacrimi
- de ce-mi sfârşesc aceste străluciri?
De ce-ntorc iar spre câte-mi sunt străine
din noru-Ţi luminos şi-nsingurat
de ce mă-ntorc de unde-s doar cu Tine
şi unde n-am nimic de întrebat?
De ce-mi sfârşeşte clipa strălucită,
de ce se frânge-am inimii sfânt zbor,
de ce cobor spre teama de ispită,
de ce nu merg în sus de pe Tabor?
... O, până când îmi vor sfârşi lucrarea
ce tot mai sfântă vreau să Ţi-o închin,
fă-mi tot mai sus şi tot mai lungă starea
din care n-aş mai vrea să mai revin.
Iar saltul când, Isus, îmi vei desparte
cântarea mea de trupu-n care-o sui
mi-l fă uşor - ea-mi zboare, fără moarte,
iar el, nu ştiu... ci doar să-l simt că nu-i...