Când eşti trimes...
Traian Dorz - Cântările Căinței
Când eşti trimes să cauţi pe alţii
ca să-i aduci la Dumnezeu
atunci şi-n fruntea lor se cere
şi-n urma lor - să fii mereu.
Când eşti trimesul mântuirii
atunci tu trebuie să ştii
să treci prin tot ce-ai tăi pot trece
de la bătrâni - pân-la copii
să fii mai nalt ca cel mai vrednic
şi mai prejos ca cel mai mic
să fii desăvârşit cu-un meşter
şi-ncepător cu-un ucenic
să poţi să-nveţi pe-un sfânt lumina
să poţi să gemi cu-un păcătos
de la nivelul său pe-oricare
să-l nalţi mai drept - pân-la Hristos.
Să ştii să cânţi ca-n stări înalte
să ştii să plângi ca cei ce cad
să-i fericeşti pe cei din ceruri
să-i izbăveşti pe cei din iad.
În orice stări pot ei s-ajungă
să simţi păcatul lor al tău
să-l plângi tu-ntâi
ca ei pe urmă
să-nveţe-a-l plânge şi mai rău...
Nu poţi fi prieten şi părinte
şi-ndrumătorul nimănui
când nu te faci cu el asemeni
plângând pentru căinţa lui.