Când norii grei acopăr
Traian Dorz - Cântarea Veșniciei
Când norii grei acopăr tot cerul vieţii mele
când nu mai văd nici cale, nici ţărmuri şi nici stele
Tu eşti întotdeauna Acel ce-mi dai nădejde
Isuse, Isuse, Isuse
Tu, Soarele Iubirii ce dulce mă-ncălzeşti.
Când Tu eşti lângă mine Însoţitor şi Frate
nu-mi simt viaţa frântă de-a mea singurătate
că Tu-mi eşti Stâlp de Flăcări şi Norul de Lumină
Isuse, Isuse, Isuse
Tu-mi dai umblării mele încredere deplină.
Slăvită fie veşnic clipita neuitată
când dragostei din mine i-ai strălucit deodată
când m-ai cuprins în soare şi mi-ai grăit cu miere
Isuse, Isuse, Isuse
Tu-mi dai iubirii mele o veşnică-nviere.
Să nu-Ţi mai pierd credinţa nici dus cât de departe
să nu-Ţi slăbesc nădejdea nici stând pe-un rug de moarte
iar dragostea-Ţi să-mi fie întreaga mea comoară
Isuse, Isuse, Isuse
cum mi-ai avut-o toată Isus, de-ntâia oară.