Când nu mai ştii
Traian Dorz - Cântările Eterne
Când nu mai ştii pe unde e calea să te duci
pe urmele frumoase a lui Hristos s-apuci
când nu mai ştii pe cine să-ntrebi de-un ţel frumos
cazi în genunchi acolo şi-ntreabă-L pe Hristos.
Un răspuns, un răspuns
îndeajuns, îndeajuns
e numa-n Isus
ţel frumos, dar voios
e numai Hristos.
Când nu mai ai pe nimeni ca să-ţi descarci un dor
descarcă-ţi-l la Domnul, la Sânu-I iubitor
când nicăieri nu-i nimeni să te-nţeleagă blând
El Singur te-nţelege cu tot ce ai oricând.
Dar o, demult iubirea-I te-aşteaptă să-I răspunzi
şi Inima Lui arde, - şi tu I te ascunzi
ce trist e când durerea ţi-aşteaptă un cuvânt
când lacrima ei arde - iar tu eşti un mormânt.
Nu mai tăcea când harul aşteaptă-un grai să spui
desfă-te din tăcere şi uşa să-I descui
căci iată vine ziua să nu ştii cum te duci
şi n-ai să vezi vreo urmă pe care să apuci...