Când nu mai știi
Traian Dorz - Cântările Eterne
Când nu mai știi pe unde e calea să te duci
pe urmele frumoase a lui Hristos s-apuci
când nu mai știi pe cine să-ntrebi de-un țel frumos
cazi în genunchi acolo și-ntreabă-L pe Hristos.
Un răspuns, un răspuns
îndeajuns, îndeajuns
e numa-n Isus
țel frumos, dar voios
e numai Hristos.
Când nu mai ai pe nimeni ca să-ți descarci un dor
descarcă-ți-l la Domnul, la Sânu-I iubitor
când nicăieri nu-i nimeni să te-nțeleagă blând
El Singur te-nțelege cu tot ce ai oricând.
Dar o, demult iubirea-I te-așteaptă să-I răspunzi
și Inima Lui arde, - și tu I te ascunzi
ce trist e când durerea ți-așteaptă un cuvânt
când lacrima ei arde - iar tu ești un mormânt.
Nu mai tăcea când harul așteaptă-un grai să spui
desfă-te din tăcere și ușa să-I descui
căci iată vine ziua să nu știi cum te duci
și n-ai să vezi vreo urmă pe care să apuci...