Când nu-mi pot plânge
Traian Dorz - Cântări de Drum
Când nu-mi pot plânge ochii
plecaţi la rugăciune
trimite-mi suferinţa
Părinte, să mă-mbune.
Când inima uscată
nu vrea să mi se moaie
trimite încercarea
Părinte să mă-ndoaie.
Când sufletul meu uită
săracul care cere
dă-i foamea şi dă-i setea
mi-l ceartă cu durere.
Când mâinile-mi aleargă
strângând deşertăciune
Părinte, dă-mi mustrarea
arzând să se-mpreune.
Când buzele-mi prea umblă
cu vorba cea uşoară
Părinte, dă-le-amarul
să-nveţe-a plânge iară.
Căci când mi-ajunge viaţa
nevrednică de Tine
Părinte, doar nuiaua,
îmi poate face bine!