Când se lasă înserarea
Traian Dorz - Cântarea Biruinței
Când se lasă înserarea
şi Te-aştept să vii
revederea Ta îmi umple
zările pustii.
Ce plăcut mă iei de mână
şi mă ţii aşa,
liniştind învolburarea
din fiinţa mea.
Mângâierile din glasul
gurii Tale-mi sunt
liniştea şi-mbărbătarea
pentru drumul sfânt.
Bucuria mea se face
lacrimă şi vis,
lângă Tine văd tot largul
cerului deschis.
Când Îţi sorb din ochi seninul
ochii mei lucesc
şi n-am decât două şoapte:
Te iubesc, iubesc...
Vino dulce pe cărarea
care duce Sus
casa noastră cea de aur
are steagul pus...