Când soarele de-acum
Traian Dorz - Cântări Nemuritoare
Când soarele de-acum, al Firii,
îmi va apune într-o zi
pe Tine Soarele Iubirii
nemaiapus, Te voi privi.
Dorind din inimă, fierbinte
doar Fața Ta S-o port mereu
tot ce-am iubit mai înainte
arunc și ard din duhul meu.
Din lume vrând ca dintr-o vale
a plângerii să ies cântând
nici în durere nici în jale
lumina inimii nu-mi vând.
Ce flori mi-ar fi crescut vreodată
pentru păcat, pe rând le-am scos
și-n locul lor grădina toată
I-am semănat-o lui Hristos.
Oricâte nume dragi din lume
aș fi avut cândva, le-am zmult
și-am scris pe toate-un singur Nume
iubit, din ce în ce mai mult.
... Așa aștept, sfințind Iubirii
orice cuvânt cântat și spus
pân-la apusul scurt al firii
și la ivirea Ta Isus.