Când spui „Femeia”
Traian Dorz - Cântarea Viitoare
Când spui Femeia, ai spus Mama, ai spus Soția, Fiica, Sora
și-ai spus ființa cea mai scumpă și mai iubită tuturora
și-ai spus Iubirea și Căldura și Frumsețea-fără care,
ar fi-un pustiu și-ar fi-ntuneric și-ar fi-o tristețe tot,
- sub soare.
Ce gol și ce singurătate era în cele șase zile
când nu era în Rai Femeia, - pe toate luminându-i-le
iar când a fost făcută - dulce, ca dintr-un vis, ca dintr-o rană
ce minunată întregire le-a dat ființa-i diafană.
E-adevărat că prin Femeie a mai venit și întristarea
dar fără ea n-ar fi viața și n-ar fi binecuvântarea
n-ar fi cântarea, nici sărutul, nici dor, nici lacrimă, - sub stele
și ce-ar fi lumea fără-acestea și ce-ar fi viața fără ele?
Să-L binecuvântezi pe Domnul și mulțumește-I c-a făcut-o
iar fața mamei și-a soției cuprinde-o dulce și sărut-o
pe fruntea sorei și-a fetiței, fă semnul binecuvântării
cu mângâierea cea mai sfântă a bucuriei și-a cântării.
N-o întristați, - ci mângâiați-o și ajutați-o cu iubire
să-și ducă sarcina și crucea frumos și ea spre mântuire
căci când ea plânge toate-toate sunt chinuite și-ntristate
iar când zâmbește ea, - ce cântec și ce lumină vine-n toate.
... Fii binecuvântată dulce și scumpă mamă și soție
și sora și fetița noastră, - fiți fericite pe vecie
cu lacrimi sărutăm obrajii și ochii voștri-n sărbătoare
și-ntreagă dragostea ne-o punem pe-al vostru suflet, -
ca o floare!