Când stai la umbra deasă
Traian Dorz - Cântări Noi
Când stai la umbra deasă, nu-ţi pese de arşiţă,
şi nici gândi la sete când stai lângă izvor,
ferice e mlădiţa îngemănată-n Viţă
şi capul ce se-apleacă pe-un umăr iubitor...
Ce dulce e răcoarea când umbra-i miresmată
ce dulce te alină izvorul ne-nceput
ce dulce-i rugăciunea de dragoste-nălţată,
- şi binefăcătorul rămas necunoscut...
Acolo, doar acolo e binecuvântare
unde iubirea-i sfântă şi duhul ei curat,
acolo noaptea-i zâmbet,
iar ploile-s cu soare
şi orice rod e dulce, înalt şi-adevărat.
Rămâi mereu acolo, - şi n-ai să-nfrunţi arşiţa
ca pomul veşnic verde sădit lângă izvor,
- când tu cu Ea eşti una te face rodnic Viţa
şi nu-i mai rai pe lume, ca sânul iubitor!