Când ţi-am venit
Traian Dorz - Cântarea Biruinței
Când ţi-am venit în casă, n-am aşteptat Maria
să-Mi speli şi tu cu lacrimi picioru-nsângerat,
nici ţi-am adus aminte de toată datoria,
dar să Mi-l speli cu apă, Marie-am aşteptat.
Când am căzut pe moarte, n-am aşteptat străine
să umbli pentru Mine drum lung şi depărtat,
nici ţi-am adus aminte ce-am mers Eu pentru tine,
- dar să-Mi trimiţi o vorbă, străine-am aşteptat.
Când a venit furtuna, n-am aşteptat, barabe,
să-ntoarceţi Oastei sfinte tot ce i-aţi datorat
nici v-am adus aminte a voastre urme slabe
- dar să nu-i daţi paharul cu fiere-am aşteptat.
Greşeli din neştiinţă, mai poate-avea oricare
dar cele cu voinţă şi gândul necurat,
rămân păcat de moarte, şi veşnic n-au iertare,
oricine moare-n ele, e-un veşnic blestemat!