Cântarea lui Avacum (Habacuc)
Traian Dorz - Cântările Bibliei
- din cap. 3, 1-19 -
Partea 1
Când am auzit o Doamne ce-ai vestit, m-am îngrozit
Doamne-a-Ți întări lucrarea este timpul potrivit.
Iată Domnul, iată Domnul va veni
fericiți cei ce nainte-I vor ieși.
Fă-Ți Tu cunoscută-n cursul anilor mărirea Ta
însă în a Ta mânie, Doamne, mila n-o uita.
Partea 2
Măreția Lui tot cerul luminează
și de slava Lui întreg pământu-i plin
strălucirea-I e ca soarele-n amiază
și din Mâna Lui lumina scânteiază
căci în Dreapta Sa tăriile se țin.
Înaintea Lui și-n urmă-i pustiire,
cu privirea Lui măsoară-al lumii lat,
neamuri tremură de aspra Lui privire,
sfarmă munți și-apleacă dealuri cu grăbire,
pe căi veșnice El umblă necurmat.
Etiopia de groază este plină
și cutremurat e-ntregul Madian
peste ape-a Ta mânie o să țină
oare Doamne-a Ta mânie o să vină
împotriva mării, uragan?
Ai încălecat pe caii Tăi ce zboară
și-ai urcat în carul Tău ce sfarmă tot?
Arcul Tău e dezvelit și el omoară
glasul Tău săgeți de blestem înfioară
ce puternic ești Tu Doamne Savaot!
Partea 3
Pământul Tu-l despici să iese râuri,
se pleacă munții la vederea Ta,
se-aruncă apele și strigă-adâncul
nălțându-și valuri-valuri apa sa.
Se-oprește soarele și luna-n cale
de strălucirea fulgerelor Tale.
Cutreieri lumea în a Ta urgie
zdrobește-Ți popoare în mânia Ta.
- O vino Doamne să-Ți ajuți poporul
la Unsul Tău dă-I mântuirea Sa.
Partea 4
Străpungi cu fulgerele Tale pe răii ce se năpustesc
ca o furtună să m-alunge și a mă nimici doresc.
Cu caii Tăi Tu mergi pe mare, pe spuma mărilor plutind
când auzit-am lucru-acesta eu m-am cutremurat gândind.
Mă înfior și tremur, cum aș putea să nu vorbesc
s-aștept tăcând venirea vremii când cei asupritori sosesc?
O Doamne, chiar când nici smochinul de nicăieri nu va-nflori,
chiar dacă vița n-ar da rodul, măslinul dacă va lipsi.
Chiar dacă ale noastre câmpuri nici hrana noastră nu-și vor da
și oile-ar pieri în staul, chiar dacă grajdul fără boi de-ar sta.
O, chiar și-atunci noi cu credință în Domnul să nădăjduim
și-n Domnul mântuirii noastre adâncă pace să găsim.
Căci Domnul este-a mea tărie, picioare iuți îmi dă s-alerg
El prin puterea Lui mă face mereu pe înălțimi să merg.