Cântarea lui Avacum (Habacuc)
Traian Dorz - Cântările Bibliei
- din cap. 3, 1-19 -
Partea 1
Când am auzit o Doamne ce-ai vestit, m-am îngrozit
Doamne-a-Ţi întări lucrarea este timpul potrivit.
Iată Domnul, iată Domnul va veni
fericiţi cei ce nainte-I vor ieşi.
Fă-Ţi Tu cunoscută-n cursul anilor mărirea Ta
însă în a Ta mânie, Doamne, mila n-o uita.
Partea 2
Măreţia Lui tot cerul luminează
şi de slava Lui întreg pământu-i plin
strălucirea-I e ca soarele-n amiază
şi din Mâna Lui lumina scânteiază
căci în Dreapta Sa tăriile se ţin.
Înaintea Lui şi-n urmă-i pustiire,
cu privirea Lui măsoară-al lumii lat,
neamuri tremură de aspra Lui privire,
sfarmă munţi şi-apleacă dealuri cu grăbire,
pe căi veşnice El umblă necurmat.
Etiopia de groază este plină
şi cutremurat e-ntregul Madian
peste ape-a Ta mânie o să ţină
oare Doamne-a Ta mânie o să vină
împotriva mării, uragan?
Ai încălecat pe caii Tăi ce zboară
şi-ai urcat în carul Tău ce sfarmă tot?
Arcul Tău e dezvelit şi el omoară
glasul Tău săgeţi de blestem înfioară
ce puternic eşti Tu Doamne Savaot!
Partea 3
Pământul Tu-l despici să iese râuri,
se pleacă munţii la vederea Ta,
se-aruncă apele şi strigă-adâncul
nălţându-şi valuri-valuri apa sa.
Se-opreşte soarele şi luna-n cale
de strălucirea fulgerelor Tale.
Cutreieri lumea în a Ta urgie
zdrobeşte-Ţi popoare în mânia Ta.
- O vino Doamne să-Ţi ajuţi poporul
la Unsul Tău dă-I mântuirea Sa.
Partea 4
Străpungi cu fulgerele Tale pe răii ce se năpustesc
ca o furtună să m-alunge şi a mă nimici doresc.
Cu caii Tăi Tu mergi pe mare, pe spuma mărilor plutind
când auzit-am lucru-acesta eu m-am cutremurat gândind.
Mă înfior şi tremur, cum aş putea să nu vorbesc
s-aştept tăcând venirea vremii când cei asupritori sosesc?
O Doamne, chiar când nici smochinul de nicăieri nu va-nflori,
chiar dacă viţa n-ar da rodul, măslinul dacă va lipsi.
Chiar dacă ale noastre câmpuri nici hrana noastră nu-şi vor da
şi oile-ar pieri în staul, chiar dacă grajdul fără boi de-ar sta.
O, chiar şi-atunci noi cu credinţă în Domnul să nădăjduim
şi-n Domnul mântuirii noastre adâncă pace să găsim.
Căci Domnul este-a mea tărie, picioare iuţi îmi dă s-alerg
El prin puterea Lui mă face mereu pe înălţimi să merg.