Cântarea lui Isaia - 17
Traian Dorz - Cântările Bibliei
O, poate-o mamă a-şi uita
copilul ce-alăptează,
să n-aibă milă oare ea
de fiul ce-l veghează
ce-l strânge ea la sânul ei
şi somnul i-l veghează?
Dar chiar şi dacă v-ar uita
fiinţa neuitată,
Eu totuşi nu vă voi putea
de-acuma niciodată
Eu să vă uit nu voi putea
de-acuma niciodată.
Căci v-am scăpat pe-a Mele Mâini
în rane neuitate
şi-a voastre suflete rămân
în Ochii Mei curate
Eu nu le uit şi sunt pe veci
în Ochii Mei curate.
Veni-vor zile când cei răi
uitaţi vor fi de tine
vedea-vei fericiţi pe-ai tăi
cu feţe-n veci senine
despovăraţi şi fericiţi
cu feţe-n veci senine.