Cântări Îndepărtate...
Traian Dorz - Cântări Îndepărtate
Cântări îndepărtate ne vin în ceas de seară
de undeva, din harul trăit odinioară.
... ne vin în ceasul tainic de după rugăciune
când duhul şi-aminteşte de orişice minune,
de orice izbăvire de noapte şi furtună
prin care-a mers trimisă prin lume Vestea Bună,
de tot calvarul Crucii cu şoaptele-i gemute
prin anii-n care toate sunt crâncene şi mute...
- Cântările acestea-s ca lacrima prelinsă
pe chipul singuratic, cu-ntreaga zare stinsă,
ca razele de unde nu-i soare niciodată
mai strălucit ca fruntea cu sânge asudată,
ca sfintele ecouri a stărilor slăvite
ce-n veci n-o să mai fie asemenea trăite,
ca umbra şi lumina acelor căi divine
pe unde-a mers aievea Hristos la pas cu tine...
- Ecoul lor să-ţi fie îndemn pe veci în minte
lumina lor din urmă, un soare spre nainte!
Să urci cu bucurie că zbori către cunună
că patima cu Slava Hristos ţi le-mpreună,
că tot ce uzi cu lacrimi din ce sădeşti cu sânge
cu mâini strălucitoare în veci cântând, vei strânge.
Şi-mbrăţişându-ţi crucea c-o tainică plăcere
să mori cu-ncredinţarea că moartea ţi-e-nviere!